Dupa 25 aprilie, Guvernul Tariceanu are un aer ca nu prea stie ce are de facut. Pina cind a semnat tratatul de aderare cu UE (sa traiti, raportez, misiune indeplinita!), totul parea mai simplu. Ministrii si cadrele din jur stiau cu ce se ocupa. Lumea a rasuflat usurata: uite, ne-am facut lectiile, sintem in UE. Ca sa mergem pina la capat: Tariceanu se misca mai bine decit se astepta lumea cind a fost nominalizat ca prim-ministru. Multi nu dadeau doua parale pe el, pe sansele lui de a tine un guvern. Si inca unul de coalitie. Si alti citiva ministri, figuri necunoscute, au dat randament. Altii, vai de mama lor. Sint multe locuri la administratia cimitirelor, in parcuri ca paznici, de jucatori de table in Cismigiu si de chibiti, tot acolo, la umbra – ca vine o vara fierbinte. Poate acum, la remaniere, zboara in tarile calde, ca nu au nici o legatura cu guvernul… Ar trebui trimisi sa isi vada de treaba cit mai e timp si nu au facut timpenii prea mari.
Ce s-a intimplat dupa 25 aprilie? Au inceput aproximatiile. Insistenta cu care s-a facut campanie pe aceasta data de rascruce, ce-i drept, 25 aprilie, a facut ca de a doua zi sa se lase ceata peste Palatul Victoria. Sau asa sa para in ochii presei si observatorilor. Guvernul pare cam pierdut in spatiu. La ce bun acest guvern brav, care a facut ce si-a propus? Nu ar trebui schimbat, in frunte cu primul ministru? Sau nu ar trebui remaniat, aici primul ministru ar putea ramine pe pozitii? Nu ar trebui alegeri anticipate, ca sa intarim majoritatea parlamentara? Gata, zic destui, guvernul a avut combustibil pina aici. Noroc cu criza ostaticilor, cu inundatiile, cu haosul din sanatate si cu alte subiecte de media care au distras atentia de la chestiune. Guvernul e epuizat? Nu prea mai are obiectul muncii. Noroc cu criza din PSD, care nu are nimic deocamdata de spus si de facut. Mai ridica mina sa isi semnaleze prezenta, mai da din coarne, dar un mesaj politic inca nu are. Si nu o sa aiba pina cind nu isi clarifica situatia in interior. Acum are la virf un triumvirat, care da oficial o lupta cu Iliescu si aderentii lui. Guvernul sa fie linistit, nu va fi tulburat de opozitie.
Asa incit guvernul, pentru a inlatura starea asta de confuzie, de relaxare prematura, ar trebui sa ne spuna cu ce se ocupa vara asta? Sa pastreze initiativa, daca nu vrea la toamna sa fie maturat ca un produs expirat. Si ar avea ce face, daca ne gindim numai la raportul din luna noiembrie. Sa nu uitam, tara e monitorizata strict. Putem sa calcam in strachini cind nu ne asteptam. E geniul national, sa stricam totul la sfirsit, cind toti vor un happy end, printr-un gest necugetat, prin aiureli si scorneli, prin bravade inutile, noi, hop, facem o prostie. Daca nu trecem examenul, o sa dam de dracu’, care se numeste in acest caz „clauza de salvgardare“. Asta ne va trimite prin 2008, daca nu in 2009. Unii, mai isteti, zic ca ar fi chiar mai bine. Vom intra in UE mai pregatiti. Cu economia noastra de doi lei, cu baracile marii noastre industrii, cu infrastructura total prabusita, asa cum am vazut in ultimele zile, poate e mai bine sa mai asteptam. Ce se intimpla daca intra intii Bulgaria? O sa murim de ciuda? Si pe afara sint destui euro si românosceptici care abia asteapta sa ne taxeze si sa ne aminteasca de coruptie, de lipsa de independenta a justitiei, de concurenta care nu prea e, de afacerile interne care merg cum merg, mai mult stau…Ce le-ar placea si unora, si altora sa stam la colt, cu genunchii pe coji de nuca, macar un an ca sa ne invatam minte…
Deocamdata, guvernul pare depasit de navala apelor. Podurile, drumurile, digurile au cedat. Mobilizarea organelor locale a fost aproximativa si mereu in intirziere. Astept cu nerabdare citeva demiteri. De urgenta. Clienti sint destui… Dar pina una-alta, premierul Tariceanu ar trebui sa comunice care e agenda sa pina la sfirsitul anului. Daca vrea sa reziste pina atunci.
