Dimineata dupa nunta

Dansul si felicitarile au avut loc in Piata Constitutiei. In acelasi timp, in Piata Victoriei avea loc un parastas albastru.

Mirele i-a prezentat miresei darurile: eradicarea coruptiei, diminuarea saraciei, intoarcerea la demnitate, depolitizarea institutiilor fundamentale si multe altele. Mireasa nu s-a aratat prea impresionata; i-au mai promis si altii. Totusi, stai si te gindesti: cum de l-a ales pe asta, chior, cracanat, chel, cind celalalt era frumos, grasut, cu bani si cu multe oua. Dumnezeu sa le mai inteleaga pe femei! Mai ales ca lupta dintre ei a fost, din punct de vedere al arsenalului din dotare, total inegala. As fi fost tentat s-o compar cu lupta dintre David si Goliat daca n-as fi vazut la Florenta statuia lui David; pot sa afirm ca ea reprezinta un model perfect al frumusetii masculine. Adevarul este ca Basescu este un om viu, natural, uman; nu-i lipseste nimic din ceea ce este omenesc, inclusiv defectele. (Lucru dovedit si din primele luari de cuvint din dimineata de dupa nunta, cind, luind exemplul predecesorului sau, a comis multe prostii pe cale bucala. Oricum, mai are mult pina sa-l egaleze pe tataie Iliescu. Si apoi, nu este inca presedinte uns.) In contrast, Nastase a aparut artificial, ca un robot programat, rigid si trist de parca ar fi acuzat o crunta suferinta hemoroidala.

Oricum, alegerile s-au terminat cu bine, primind chiar calificativul academic „Magna cum fraude“. Domnul Nastase a constatat dupa alegeri, cam tirziu totusi, ca Romania e fracturata in doua: o Romanie a saracilor, umilitilor, a virstnicilor, a celor cu studii rudimentare sau inexistente (care l-a votat pe dinsul), si o Romanie a intreprinzatorilor, a celor cu tendinte liberale, a celor care doresc sa munceasca si sa lupte pentru a-si asigura un trai decent. Dinsul n-a specificat insa in care dintre cele doua Romanii fracturate se afla; dupa cit il cunosc eu, cred ca nici in una, nici in alta, ci pe crapatura. Si a omis sa spuna ca mai este o Romanie: cea a escrocilor, a coruptilor, a baronilor, a ciolanarilor. Iar aceasta Romanie l-a votat pe… zau ca nu stiu ca v-as spune. Iar acuma, toti acestia sustin ca electoratul a legitimat dreptul lor de a forma guvernul si a numi prim- ministrul, evident altul, in persoana mai putin cunoscutului Adrian Nastase. Zau daca mai inteleg; dupa ce ei recunosc calitatea electoratului care i-a preferat, tot ei sustin ca aceasta calitate obliga recunoasterea meritelor si a valorii lor proprii! Asta constituie la drept vorbind o dureroasa, dar laudabila intentie de recunoastere a propriei valori. Departe de a-i blama pe amaritii care fac parte din categoria evidentiata de domnul Nastase, ca fiind principalii sai sustinatori; sint cetateni egali in drepturi cu toti ceilalti si trebuie respectati ca atare. Blamez si dispretuiesc pe cei responsabili de starea lor si care n-au facut nimic pentru ameliorarea ei. Au fost tinuti special in aceasta stare pentru a putea fi mai usor manevrati; ceea ce s-a si intimplat. Iar stradania uriasa si disperata a actualei (inca) puteri de a forma guvernul poate fi explicata si prin continutul celebrelor stenograme in care, printre altele, se indicau instantelor judecatoresti care dosare sa fie pitite si care sa fie puse in circuitul judiciar. Daca cumva celor doua tipuri de dosare li se schimba destinatia?

Nu sint deloc invadat de entuziasm. Desigur, programul propus de Basescu este exact cel de care are nevoie Romania azi. Dar ce sanse are de realizare, macar partiala? Caci noi sintem romani, nu-i asa? Cum poti schimba comportamentul unor institutii care vor fi deservite de aceiasi functionari? Mai ales ca, prin Constitutie, presedintele nu are dreptul sa se amestece in organizarea lor si in stabilirea ierarhiilor. Cum va putea distruge mafia atit de puternica?

Un rol deosebit si chiar hotaritor l-ar putea juca societatea civila, care nu este supusa unor constringeri constitutionale; asta numai daca se va trezi. Un rol imens il poate juca si in continuare presa… Evident, ea nu poate fi obligata la un partizanat, asa cum s-a intimplat deseori pina acum; i se cere doar sa fie obiectiva si necrutatoare, si cu o parte si cu cealalta. In timpul campaniei electorale unele manifestari ale ei au fost mai mult decit penibile. Acum se preocupa unii de „educarea“ lui Basescu, afirmind ca acesta trebuie sa fie asa cum considera ei ca e normal sa fie. E sfatuit, in particular, sa renunte la ironie si la ris, ceea ce l-ar transforma imediat intr-un anost Nastase doi.

Dar cel mai vioi in campanie si dupa se arata a fi tinarul si nelinistitul Ion Ilici Iliescu. Dupa ce, in campanie si-a demonstrat multilateralitatea, fiind si presedinte, si agent electoral, acum a devenit presedinte-senator. Am remarcat ca in ultimul timp da foarte des si foarte puternic din cap, de parca ar vrea sa se convinga ca mai are inca acest obiect. Desi, dupa cum se comporta, n-ai zice. Sau este poate expresia regretului ca i se vor lua niste jocuri care-l distrau foarte mult: jocul de-a decoratiile, gratierile, Corina, Rodica. Batrinelul acesta aparent blajin, dar care a facut atita rau Romaniei nu va intelege niciodata ca termenul de valabilitate i-a expirat de mult, decit daca va fi ajutat.

Perioada care urmeaza va fi extrem de dificila. Basescu nu va face nimic daca nu va fi ajutat. Si daca nu va fi reprimata conceptia unei anumite formatii politice, conform careia nu interesul tarii este primordial ci sabotarea adversarilor politici pentru a nu putea realiza nimic concret si astfel, prin compromitere, putind fi anihilati. Iar cei care se agata intr-o maniera penibila de putere sa nu uite unde au adus tara. Avem cel mai scazut nivel de trai din Europa, cel mai dur sistem de impozitare, cel mai mare procentaj de saraci, cea mai mare mortalitate infantila, cea mai scazuta durata medie de viata, cel mai inalt nivel de coruptie, cel mai defectuos sistem sanitar, cel mai neglijat sistem de invatamint etc., etc. Nu sint vorbe, sint realitati crunte. Cine se face vinovat de aceste realitati dureroase? Fara indoiala, Basescu.

Nu e suficient sa schimbi un presedinte sau o clasa politica de la putere; trebuie schimbate niste conceptii, trebuie atenuate niste inertii; trebuie sa ne schimbam noi. Si mai ales trebuie instalata obligatia ca fiecare, indiferent de rang si functie, sa raspunda de ceea ce face sau nu face. Altfel putem avea cite alegeri vrem, fara nici un rezultat.

Mi-amintesc de un banc de pe timpul celuilalt Iliescu, decedat la Tirgoviste in conditii naturale, din cauza virstei inaintate. Itic, platind ceea ce se cuvine, primeste pasaport si pleaca in Israel. Dupa o luna se intoarce in tara. Sta aici o luna si merge iar sa ceara viza pentru Israel. Dupa care iar se intoarce si apoi iar pleaca. Pina la urma colonelul, contrariat, ii spune: „Mai Itic, ce dracu ma freci atita; vezi si tu unde e mai bine si hotaraste-te“. „Tovarase colonel, rau e acolo, rau e si aici, dar calatoriile sint minunate“. Asa am putea spune si noi: rau a fost cu CDR, rau a fost cu PSD, dar alegerile sint minunate!

Avem acum poate unica sansa reala de dupa ’89 ca sa incercam sa facem ceva; sa n-o lasam sa se duca pe apa simbetei. Alta ocazie nu vom mai avea. Dar sa nu asteptam ca altii sa faca totul, iar noi sa venim la urma dupa retributii.