Marile manevre…

…au inceput cu laturiada.

Zis-a domnul (cu d mic) Vacaroiu: „Vom face o campanie negativa“. Si daca nici dinsul nu s-o pricepe la d’alde astea… Desi poate ar fi vrut un alt fel de campanie; mareata sau chiar imbatatoare!

Au urmat scrisori de dragoste, elogii reciproce si alte delicatese; toate acestea au avut asupra impotentei opozitii efectul unei viagra. Si care a cazut in cursa raspunzind cu aceeasi moneda, periclitind astfel supozitia existentei unei diferente calitative intre ea si putere.

Dar oare ce segment al electoratului a dorit sa atraga PSD prin acest tip de campanie cu laturi? Spune-mi cine te voteaza ca sa-ti spun cine esti!

Si totusi, tratamentul aplicat opozitiei a trezit sentimentele patriotice adormite ale acesteia, care a ripostat cu fraza mobilizatoare: „Nu ne putem permite sa-i mai lasam pe astia inca patru ani la putere, caci nu va mai ramine nimic de furat in tara asta!“. Ingrozitoare perspectiva!

Pentru a preintimpina eventualele posibile acuzatii, ambele forte politice au trimbitat necesitatea schimbarilor. Si opozitia a dat prima un exemplu, aducind pe listele de candidati oameni noi, tineri, ca de exemplu Radu Cimpeanu. Dupa care a acuzat PSD de imobilitate. Ceea ce este fals si tendentios. Pai faptul ca Adrian Paunescu, in loc sa candideze in Dolj, candideaza in Hunedoara nu reprezinta o schimbare. Sau candidatura pentru Cotroceni; noua candidatura constituind, evident, o schimbare fata de actualul sarac si cinstit presedinte.

De fapt, e suficient sa parcurgi lista prezumtivilor candidati ai PSD ca sa-ti dai seama de infamele acuzatii care se vehiculeaza; sint multi oameni noi si, mai ales, persoane in afara oricarei banuieli sau acuzatii. De pilda, Dan Matei Agathon, cel mai mare ministru al turismului din citi a avut vreodata Romania si descendent in linie dreapta al lui Dracula. Sau domnul Mihailescu, care a condus un sector al guvernului in care nu s-a descoperit nici un caz de spaga. Sau domnul Iorgovan, cunoscut pentru atitudinea ferma de incriminare a avocatilor parlamentari care apara escrocii care au adus prejudicii statului. Sau doamna Puwak, fara de care nu se va putea organiza o distributie corespunzatoare a fondurilor comunitare consistente ce ne vor reveni dupa prezumtiva intrare in UE.

Emotionanta a fost decizia de a candida a domnului Cozminca. Acesta, aidoma lui Stefan cel Mare, cu care de fapt se si aseamana in multe privinte, s-a dus

sa-si consulte mama daca sa candideze sau nu. Iar mama i-a raspuns cu versurile celebre: „Du-te la alegeri, ca doar n-o sa mori / Caci din parlament iti ies banisori!“

Privind lista candidatilor, mi-am explicat de ce nu se exprima in mod oficial ingrijorarea fata de exodul romanilor spre alte zari, exod in urma caruia se estimeaza ca populatia Romaniei va ajunge la 15 milioane. Romanii care au plecat, in majoritate, sint apreciati ca fiind cinstiti, corecti, muncitori, seriosi. Prin urmare, exodul acesta nu afecteaza partidul, cel putin in zonele lui superioare, centrale sau locale.

Desigur, aveti dreptate sa ma intrebati daca am incredere in opozitie si daca sper la ceva bun in cazul in care va veni la putere! Incredere n-am, dar n-am nici alternative; dar sper la citeva lucruri. In primul rind, daca opozitia va ajunge la putere, vor incerca sa legitimeze aceasta alegere si sa dovedeasca utilitatea si probitatea ei. Si va dezgropa si pune pe tapet citeva dosare legate de actuala putere si slava Domnului ca au destule. Vom afla astfel multe lucruri interesante, despre averi, despre vile, despre licitatii, despre Aro-Cimpulung sau Aro-ganta etc. Aceste preocupari ii va impiedica pe noii conducatori sa preia imediat preocuparile celor dinainte. Si dupa ce vor argumenta afirmatia care circula azi, conform careia se fura cam 20 de milioane de dolari zilnic, vor fi obligati s-o reduca macar cu vreo citeva milioane.

Dar viitorul luminos ne sta in fata. Certitudinea mi-a dat-o un interesant serial televizat privind istoria Romaniei moderne. Din care am aflat ca, pe vremea lui Cuza, coruptia era generalizata. Ca presa internationala de pe vremea lui Carol I afirma ca Romania nu este pregatita pentru o adevarata democratie. Si ca nu are lideri adevarati, valorosi, responsabili.

Bine, asta era atunci; pe cind acum… precum spunea poetul: „Alte masti, aceeasi piesa!“