Folosirea lui 23 august 1944

Din 1945, cind a beneficiat de o parada, 23 august 1944 a fost un soi de fata de pe soseaua de centura a regimurilor succesive. Fiecare noua si trecatoare putere a folosit aceasta zi pentru a-si rezolva interesele politice, in buna traditie a folosirii trecutului de catre prezent. Astfel se explica de ce in comunism 23 august a fost, pe rind, eliberarea de sub jugul fascist, insurectia armata de la 23 august 1944, insurectia nationala armata antifascista si antiimperialista, revolutie nationala si sociala, antifascista si antiimperialista. Fiecare noua sintagma a insemnat, practic, rescrierea faptelor legate de 23 august. Nu numai la nivelul interpretarii, dar si la cel al documentelor de arhiva, sacrificate pe altarul comenzii politice.

Semnificativa din acest punct de vedere ramine pozitia fata de rolul Regelui in Actul cu pricina. Din cite se stie, Dej a fost un dusman crincen al lui Lucretiu Patrascanu. Un dusman de moarte, s-ar putea spune, daca ne gindim ca nu s-a lasat pina nu l-a trimis in fata plutonului de executie. Fostul ministru de justitie fusese insa comunistul care colaborase cu Palatul pentru realizarea loviturii de stat de la 23 august 1944. Nu se putea spune nimic despre rolul Regelui cita vreme Patrascanu era considerat a fi un agent deopotriva al Sigurantei, al CIA si al Serviciilor Secrete britanice. De aici rescrierea momentului sub semnul accentului pus pe asa- zisele garzi patriotice si, prin aceasta, pe asa- zisa insurectie. Ceausescu a decis sa dea in soclul lui Dej cu cadavrul lui Lucretiu Patrascanu pe post de ciocan. Astfel, in anii Ceausescu, 23 august 1944 a fost folosit pentru interesele marunte ale prezentului. Cu efectele dezastruoase ale rescrierii trecutului: micsorarea rolului jucat de Comitetul Militar condus de Emil Bodnaras, reducerea drastica a importantei rusilor.

Nici dupa decembrie 1989, Actul de la 23 august 1944 n-a fost lasat in pace de catre politicieni. In primii ani, fortele anticomuniste feroce l-au negat pe considerentul ca a dus la bolsevizarea tarii. Urmind acestei perioade de violenta contestare, in 1994, mai multe organizatii ale societatii civile au organizat o suita de manifestari menite a reabilita 23 august. Nu era o actiune pur sentimentala, cum s-ar putea crede. La vremea respectiva, puterea reprezentata de Ion Iliescu si PSD se afla in conflict deschis cu Maiestatea Sa, Regele Mihai. Elogiul adus lui 23 august era o forma subtila de a-i administra un ghiont de opozitie lui Ion Iliescu. La rindu-i, Palatul Cotroceni a refuzat sarbatorirea pentru a nu da opozitiei sansa unui capital politic.

Masura de anul acesta sta si ea sub semnul prostituarii politice a lui 23 august 1944. Ion Iliescu a ajuns la o intelegere cruciala cu Regele Mihai. Palatul Cotroceni a socotit ca o sarbatorire oficiala a lui 23 august ar fi un bun prilej de a dovedi tarii si lumii ca s-a conciliat cu Palatul Regal. Lovitura de stat de la 23 august 1944 a fost posibila gratie surprinzatoarei prietenii dintre Mihai I si comunistii condusi de Emil Bodnaras si Lucretiu Patrascanu. Dupa 60 de ani, reluarea sarbatoririi oficiale a lui 23 august e posibila gratie prieteniei dintre Maiestatea Sa si pesedistii condusi de Ion Iliescu si Adrian Nastase.

Un simbolic arc peste timp. Graitor pentru disponibilitatea politicienilor de a pune trecutul sa spele dusumelele prezentului.