Deocamdata, Dumnezeu nu va fi tarat in politica

Asadar, Sfantul Sinod a respins in termeni categorici oferta facuta, prin vocea d-lui Cozmanca, inaltilor nostri ierarhi: de a binevoi sa deschida portile bisericilor pentru a primi si politica printre cele sfinte. Dumnezeu va ramane in Ceruri, nu va cobori in balciul electoral din acest an. Va ramane „neutru“, „echidistant“. Dl Cozmanca si alti „dreptcredinciosi“ din PSD care ar vrea sa aseze Biblia peste cei „trei trandafiri“ vor fi nevoiti sa mai astepte pana vor incerca din nou sa-l transforme pe Dumnezeu in agent electoral. Deocamdata, la alegerile locale din iunie, precum si la alegerile parlamentare din noiembrie, vor fi nevoiti sa se descurce fara ajutorul oficial al fetelor bisericesti dornice de oarece bucurii „lumesti“, cum ar fi un scaun intr-un consiliu sau, de ce nu, chiar un fotoliu in parlament. PSD va trebui sa se margineasca la ce a mai facut in trecutul apropiat. Sa trimita pe mai-marii partidului sa dea navala in biserici, cand vor fi aduse moastele vreunui sfant, pentru a imparti iconite marcate „PSD“ si, mai ales, pentru a le atrage atentia credinciosilor veniti la slujba ca Dumnezeu e milostiv numai cu cei care voteaza cum trebuie.

Dupa parerea mea, problema deschisa de dl Cozmanca ramane, insa, deschisa, chiar daca Sfantul Sinod a mai trimis-o o data la arhiva. Caci ea nu e decat un simptom al crizei valorilor din societatea romaneasca. Ma numar printre idealistii incapatanati sau, poate, numai naivi care cred ca exista, inca, in dezordinea morala de azi lucruri sfinte, de care nimeni nu cuteaza sa se atinga. Dar tare ma tem ca decizia Sfantului Sinod n-a fost pe placul tuturor fetelor bisericesti. Unele dintre ele se afla, deja, in politica si vor trebui sa opteze intre altare si tribuna cu promisiuni legate de „viata de acum“, nu de „viata de apoi“. Altele de abia asteptau sa parceleze credinta pe criterii politice si, spre regretul lor, trebuie sa amane aceasta operatie, ca sa asculte porunca Sfantului Sinod. Si ce sa mai spun despre dl Cozmanca, profund dezamagit, probabil, de respingerea ofertei sale? Am vazut multe in ultimii patrusprezece ani. Am vazut interesul national „privatizat“. Am vazut patriotismul impartit si el intre partide si grupuri de interese. Acum, era randul credintei. Sa fie si ea parcelata. O parte la PSD, alta parte in Opozitie. Unii preoti chiar doreau „modernizarea“ ideii de „aproapele“. De ce n-ar exista – zic ei – si un „aproape“ coleg de partid, pe care sa-l iubim mai mult decat pe altii? Si de ce-ar ramane rugaciunea departe de vacarmul luptei pentru putere?

As vrea sa spun ca pretentia unor ierarhi sau preoti – auzita inclusiv la televizor -, ca ar vrea sa intre in politica deoarece politica s-a compromis prea mult in ultimii patrusprezece ani, este un sofism mai mult decat dubios. Ea pleaca de la o premisa falsa, dupa parerea mea. Ca, pentru a se transforma in „politica“, politicianismul trebuie sfintit! Ca, dusa in biserici, minciuna se transforma in adevar. Nici in istoria noastra, nici in istoria altora, nu cunosc nici un exemplu in care apropierea prea mare a Bisericii de politica sa fi avut rezultate pozitive. Dimpotriva, a dus totdeauna la consecinte funeste. Si pentru Biserica, si pentru politica. De cate ori a fost incalcata invatatura din Biblie ca trebuie dat Cezarului, adica puterii trecatoare, ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, lucrurile au sfarsit prost. Incat eu cred ca Sfantul Sinod a dat dovada de intelepciune cerandu-le fetelor bisericesti prea atrase de politica sa aleaga intre altar si tribuna. Nu pot fi servite amandoua, in acelasi timp, fara a adanci si mai mult criza valorilor, fara a risca sa vedem, intr-o zi, ca, realmente, nu mai exista nimic sfant.