Sansa lui Stolojan

Stolojan si-a anuntat candidatura la presedintie. Jocurile incep sa se clarifice, chiar daca PSD-ul nu a anuntat pe mina cui merge in cursa pentru Cotroceni. In 2000, Stolojan si-a jucat sansa, dar ideea foarte proasta a lui Constantinescu a fost sa i-l opuna pe Mugur Isarescu. Asta l-a trimis pe Vadim Tudor in turul doi, si electoratul, fireste, s-a aliniat in spatele lui Ion Iliescu. Stolojan a obtinut atunci 11 %, insuficient. A patruns insa in Senat, de unde si-a dat demisia imediat. Gestul a aratat decizia de a iesi din politica, dezgustat de ce i se intimplase, cu manevrele din culise si jocurile murdare facute pe seama lui. A mai vrut o data sa se retraga, in timpul crizei din PNL, dar a revenit la sentimente mai bune. Decizia sa de a prelua conducerea liberalilor a dus partidul in citeva luni la circa 20% in sondaje, de la 10-11%. Asta a facut liniste in partid, dar si a aratat un PNL multumit de sine. In fond, toata ascensiunea se datora numelui lui Stolojan, si nu unei noi directii in politica liberala. Cind aparuse o stagnare, s-a nascut alianta cu PD si s-a creat din nou iluzia ca totul depinde de popularitatea liderului. Daca e unul credibil, totul se rezolva. A avea un candidat care aduce voturi prin el insusi e chiar functia unui lider. El trebuie sa adune mai mult decit face partidul in mod obisnuit. Dar nu ajunge. O tara nu se guverneaza cu discursuri si imagini ale liderului, ci cu politici, cu un partid care are un program realist si e hotarit sa il indeplineasca. PNL si aliatul sau, PD, sint in faza asta acum. Ar trebui sa iasa urgent pe piata politica si sa spuna electoratului ce are de gind sa faca, in cazul in care ar cistiga alegerile. Altfel, sigur nu o sa le cistige. Sansele pe care le are acum s-ar compromite. Sentimentul caldut pe care il observ la liberali- „ca stam bine“- anunta un esec, in lipsa unei cotituri. Sigur, elita partidului si-a asigurat prezenta personala in parlament si din 2005. Dar nu e destul. Exista si o resemnare, ca „oricum nu o sa cistigam, sa ne multumim cu cit arata sondajele. Oricum, e mai mult decit in 2000“. E un tip de rationament periculos.

Candidatura lui Stolojan are o paradigma destul de simpla. Obiectivul intermediar este sa se plaseze pe locul secund pentru a intra in turul doi. De aici, nimeni nu stie ce se va intimpla. Este foarte posibil sa se realizeze tacit sau explicit o coalitie impotriva candidatului PSD si Stolojan sa cistige Cotrocenii. Nastase e un candidat greu de invins. In ciuda lipsei lui de carisma si vulnerabilitatii pe tema coruptiei, el are in spate o masinarie electorala redutabila, dotata cu oameni si fonduri practic nelimitate. Paradoxul candidaturii sale este ca va incerca sa adune voturi de acolo unde nu exista nici un entuziasm pentru aderarea la UE. El se va adresa defavorizatilor tranzitiei cu un discurs duplicitar. Le va spune ca sint protejati, ca vor primi ajutoare, ca nu ii va costa aderarea la UE si sfirsitul tranzitiei. Dar, evident, se va inscrie, ca si pina acum, pe drumul spre Bruxelles. Ipocrizia acestei campanii va fi si punctul ei sensibil si problema de rezolvat a staff-ului PSD. Va miza mult pe suportul lui Ion Iliescu, personajul-cheie al acestui joc. Candidatura lui Vadim Tudor, al treilea plasat, mi se pare lipsita de perspectiva, dar va aduce locuri suficiente PRM, ca sa joace si dupa 2004 un rol important in parlament.

Interesant este ce se intimpla in fundal. Aparitia unor candidati-fantoma cam incurca socotelile. Pentru Stolojan, ingrijorarea apare dinspre Lia Roberts. Ea se adreseaza celor care „viseaza“ la America, electorat urban, educat mediu si inalt, populatie activa, cu situatie materiala buna. Profilul acesta electoral este identic cu al liberalilor. Aici se joaca multe. Daca Roberts aduna voturi de la nehotariti, de la cei care nu aveau de gind sa vina la vot, si in turul doi varsa aceste voturi spre al doilea plasat in cursa pentru Cotroceni – in scenariul nostru, Stolojan -, atunci aparitia ei nu risipeste electoratul de centru- dreapta. Dar, daca o face, si acest calcul e foarte posibil, atunci staff-ul lui Stolojan trebuie sa propuna un joc mai sofisticat. Bineinteles, am putea fi si in fata unei diversiuni, care sa ii bareze accesul lui Stolojan in turul doi. Pentru Nastase, acesta e cel mai mare pericol. Sa fie fata in fata cu Stolojan in turul doi. Nastase ar avea sansa a doua.