Dupa sarbatoare

A trecut Ziua Nationala a Romaniei; zi care, fara nici un fel de indoiala, merita si trebuie sa fie cinstita de toti; cu veneratie si sfintenie.

A fost ziua in care s-a auzit de multe ori si in diverse locuri expresia „tara noastra“; ceea ce ma face sa ma intreb si eu: a cui este oare „tara noastra“?

Primul gind ne-ar indemna sa spunem ca este a viitorului, adica a copiilor! Dar care copii? Cei care sint aruncati in ghene de gunoi sau in WC-uri, imediat dupa nastere? Sau a celor care mor in crese sau spitale din cauza unor neglijente criminale? Sau a celor care sint vinduti de parinti sau inchiriati ca niste sclavi pentru munca la cei cu bani? Poate a celor 17.000 de copii care au abandonat scoala? Sau a copiilor ce locuiesc prin canalele marilor orase? Fara indoiala ca nu; caci acesti copii nu au nici un fel de viitor! Dar atunci, poate a celor dinaintea noastra. Poate a pensionarilor! Sau a celor care nu mai sint si au suferit. Ca, de pilda, tatal lui Ion Iliescu, care a suferit din cauza holocaustului anticomunist.

Poate ca Romania este a tinerei generatii; in special a celor aproape un milion de tineri care, in ultimii 13 ani, au parasit definitiv Romania!

Cred totusi ca incercarea mea de a vedea a cui este azi Romania este zadarnica. As fi tentat sa spun ca apartine PSD-ului, baronilor, dar n-o sa fac asta. Fiindca, fiind roman, nu pot sa nu raspund afirmativ apelului facut de seful statului presei, de a nu mai scrie despre lucruri reale, adevarate, deoarece acest lucru este demoralizator. De aceea, urmind apelul, am cautat, in cealalta parte a presei, lucruri mai vesele si cu adevarat fundamentale. Si, intr-adevar, am gasit analize profunde privind avantajele sexului anal sau ale orgasmelor multiple. Poate ar fi nimerit sa legam Romania de personalitatile ei contemporane proeminente, amintindu-ne de sintagma de altadata – „tara lui Papura Voda“.

Am putea spune ca Romania e tara lui Iliescu; dar cum nu mai are dreptul (deocamdata) la inca un mandat, riscam ca tara sa ramina orfana de tata (cam vitreg, e drept). La fel, daca am spune „tara lui Nastase“, riscam, dupa alegeri, ca tara sa ramina orfana si de mama. Continuind linia ierarhica, am putea spune ca Romania e tara lui Vacaroiu; dar deja, intr-o statistica apuseana, tara noastra apare pe locul doi la consumul de alcool pe cap de locuitor.

Dar poate ar fi bine sa nu legam Romania de niste persoane sau grupuri de persoane, ci de niste valori specifice.

Sa ne amintim ca altadata se spunea ca Romania este tara doinelor si a basmelor.

Si azi putem iesi in lume cu doine sfisietoare. Ma gindesc, de pilda, numai la cele ale lui Dolanescu; profunda „minca-ti-as bocancii tai, ca-i jucat fotbal cu ei“, zguduitoarea poveste a lui Balalau sau ultima creatie, cu adevarat geniala, lansata pe culoarele parlamentului de curind, „ce cauti, ba, cu camera aici?“

Dar basme, cite basme frumoase recente avem! Cel cu revolutia si teroristii. Cel cu marginalizatii transformati de zine in democrati. Sau basmul cu reforma. Sau cel cu lupta impotriva coruptiei. Desi, ca sa fiu drept, in aceasta directie, Ion Iliescu a dat o solutie constructiva, care va da roade, si anume aceea ca oamenii sa-i apuce de gulere pe functionarii corupti; (nu s-a specificat daca preventiv sau curativ). Acest lucru va duce la dezvoltarea industriei confectiilor, tinind seama de cite gulere vor fi rupte zilnic. Evident, acest tratament nu va fi aplicat functionarilor de rang superior, dat fiind ca nu este patriotic sa sprijinim productivitatea firmei Armani.

Deja succesele in combaterea coruptiei se vad; astfel a fost arestat pentru mita numitul Curut. Dar diminutivul folosit pentru regiunea anatomica devenita nume de familie ma face sa cred ca si mita era o… mituta. Marii „Curuti“ ramin intangibili… si-i doare-n nume.

Dincolo insa de ironii, de insatisfactii, de deziluzii, exista o alta Romanie; o Romanie eterna, o Romanie adevarata. O Romanie a adevaratelor valori, si nu a valorilor false, generata de o falsa revolutie, de o falsa tranzitie, de o falsa reforma…

Romania lui Eminescu, Cantemir, Brancusi, Enescu, Blaga,… Romania aceasta ar fi trebuit s-o sarbatorim…

Din pacate, in viziunea oficiala a sarbatoririi zilei de 1 Decembrie, Romania e tara fasolei batute si a tuicii fierte si a viitoarelor alegeri. Viziune conforma cu idealurile clasei politice actuale.

Emotionant este faptul ca hotii, borfasii marunti (nu cei oficiali) au dat dovada de patriotism; de 1 Decembrie s-a inregistrat un numar infim de infractiuni!