Coruptia, arieratele si integrarea europeana (II)

Datoriile catre bugetul statului au crescut continuu in ultimii zece ani, dar cu mult mai repede decit cresterea economiei in ultimii doi ani. Ca sa intelegem de ce au crescut datoriile catre bugetele statului, trebuie sa stim cine produce arierate.

Principalul producator de arierate este grupa intreprinderilor de stat. Mecanismul este foarte simplu. Multe intreprinderi de stat (TERMOELECTRICA, CFR, TAROM, TRACTORUL, ROMAN, ROCAR si numarati dvs. pina la vreo cinci mii) nu incaseaza mai nimic pe marfurile pe care le produc. Nu incaseaza fie pentru ca marfurile lor sint scumpe si proaste si nimeni nu le vrea (cum e cazul cu ARO, CFR, TRACTORUL, REPUBLICA etc.), fie pentru ca trebuie sa faca eforturi majore la care nu sint dispusi. Din aceste motive, intreprinderile de stat cer pomana de la bugetul statului. Sau, mai simplu, pentru ca un director platit cu doua mii de euro pe luna nu este in stare sa produca marfuri bune si servicii competitive, el se duce la politicieni, ii abureste cu tot felul de teorii si cere bani de la amaritul acela de pensionar cu 860 de mii pe luna. Cum se duc acesti directori la politicieni se stie: fie le sugereaza spectrul rascoalelor sociale, fie le promit tot felul de elucubratii viitoare (intr-un interviu din 1995, directorul ROCAR spunea ca, daca guvernul ii da bani, el va produce o masina de oras in o suta de mii de exemplare), fie se fac colegi cu politicienii intrind pe liste electorale. Arsenalul procedurilor prin care directorii de stat cer bani de la bugetul de stat este practic nelimitat. In trecut, acest arsenal s-a dovedit performant. Intreprinderile de stat au fost finantate in diferite forme de la buget, in special in epoca guvernului Vacaroiu. Spaima unui director la stat este privatizarea: majoritatea sint necompetitivi pe piata muncii. Orice patron privat ar veni i-ar pune urgent in somaj. S-a intimplat de nenumarate ori acest lucru. La SIDEX, anglo-indienii au adus pina si sefi de echipe din strainatate, ca sa nu mai vorbesc de DAEWOO sau KOYO, producatorul japonez de rulmenti grei. Din 1997, CDR a incercat sa taie subventiile, nu a reusit, iar intreprinderile de stat au raspuns cu arierate, scaderea productiei si tot felul de proceduri mai putin ortodoxe de a submina autoritatea politicienilor – nepriceputi oricum, in comparatie cu exersatii directori de intreprinderi de stat.

Dupa 2000, guvernul social- democrat a aplicat mai drastic reteta scaderii cheltuielilor bugetare, reducind si inflatia. Iar intreprinderile de stat au raspuns cu arierate. Pur si simplu, in proportie de masa, nu au mai platit darile catre stat. Argumentul lor este aiuritor: daca nu ne dati subventii destule, sigur ca vom avea mai putini bani si deci vom produce arierate. De neimaginat ce teorie economica sta in spatele acestei fraze simple. Daca imi dai destule subventii, atunci s-ar putea sa platesc darile catre stat. Nimic despre productivitate, despre calitatea produsului, despre comparatia cu alti producatori din strainatate. Nimic din toate aceste lucruri normale pentru un intreprinzator privat. Ministrul transporturilor, dl.Mitrea, sustine ca CFR Calatori pierde bani intrucit este concurat de transportatorii auto privati si CFR nu primeste destule subventii de la stat. Mi se pare intr-adevar justificat: ar trebui sa interzicem transportul privat de persoane si sa dam Ministerului Transporturilor cit cere. Astfel, dl. Mitrea ar fi un fericit politician roman, membru al guvernului unei tari respinse la aderarea in Uniunea Europeana.

Logica europenilor este foarte simpla. Nu trebuie sa aveti inflatie. Deci, nu trebuie sa cheltuiti din bugetul statului mai mult decit incasati. Deci, trebuie sa reduceti subventiile pentru companiile de stat. Deci, trebuie sa le restructurati in asa fel incit sa se adapteze noilor conditii de piata. Nu puteti tine sute de mii de oameni in sectoare economice care pierd bani continuu. Nimeni, rational, nu ar face asa ceva. Iar Uniunea Europeana este rationala. Altcineva nu este.

Totusi, pentru a fi drepti, sa spunem ca si sectorul privat produce arierate. Arieratele sectorului de stat sint anormale, ele permit unor companii private neperformante sa se mentina active, acumulind datorii catre bugetul statului. Astfel se deterioreaza mediul economic, se schimba pozitiile agentilor economici in piata si se reduce productivitatea muncii. Arieratele din sectorul privat sint produse si pentru ca sectorul de stat da tonul. Cine ar dori sa plateasca zecile de dari catre stat cind vede ca altii nu o fac ? Dar mai exista un motiv. Multi intreprinzatori privati au aminat darile catre stat pentru a face investitii. Investitii din venituri, respectiv investitiile din vinzari nu sint recunoscute de stat ca si creatoare de locuri de munca si de beneficii pentru societate. Un patron care maninca tot ce incaseaza, cumpara masini scumpe si isi face vacantele in Insulele Canare este tratat de statul roman la fel ca si patronul care isi da un salariu decent, dar nu mare, si investeste tot ce are in dezvoltarea afacerii.

Acum s-a ajuns atit in sectorul de stat, cit si in cel privat la o limita. Daca vom continua asa, nimeni nu va fi in cistig. Iar Romania risca respingerea de catre Uniunea Europeana. Adica noi toti riscam sa raminem la marginea lumii pentru o lunga perioada de timp.