Politie, Justitie si Coruptie

De foarte multe ori, cerintele institutiilor internationale fata de Guvernul Romaniei se bazeaza pe consultari cu oameni obisnuiti, care le impartasesc viata lor de zi cu zi. Astfel se intimpla ca, de multe ori, ceea ce cere publicul cer si institutiile internationale.

De ani de zile, justitia si politia din Romania sint acuzate de coruptie si de influenta nefasta a cercurilor de interese in justitie si politie. Inclusiv interese politice. Uneori, aceste acuze pareau exagerate. Dar oamenii le cred pentru ca se bazeaza pe propria lor experienta.

De curind, doi prieteni imi povestesc doua istorii naucitoare. Mi se par de necrezut, pur si simplu, dar sint nu numai credibile, ci si adevarate.

Unul dintre acesti prieteni preia o cladire veche, fost sediu administrativ al unei firme de stat, unde lucrasera 45 de femei in doua schimburi. Viziteaza cladirea si pleaca de acolo cu un sentiment de depresie persistenta. Pereti rupti, ferestre sparte, un singur grup sanitar pentru 45 de femei, fara apa calda, usi blocate, tot ce puteti sa va imaginati mai rau. Cum au trait femeile acelea, numai ele ar putea spune. In fine, toti am lucrat in sistemul statului roman, asa ca nu ne mai miram de nimic. Omul ia toate aprobarile necesare (45 la numar), discuta cu arhitecti, ingineri specialisti in rezistenta, constructori, electricieni, faiantari, specialisti in calculatoare, cumpara materiale si angajeaza o firma de constructii. Patit in alte cazuri, omul angajeaza un avocat si face un contract de executie de zeci de pagini, dupa toate regulile. Lucrarile incep, se scot basculante intregi de moloz, gunoaie, se curata si incepe refacerea. Omul nostru vizita saptaminal lucrarea, se mindrea cum iesea, arata din ce in ce mai bine. La un moment dat, constructorul dispare. Unde o fi, cum o fi, omul nostru incepe sa analizeze situatia si constata ca marele inginer constructor nu-si platise oamenii de luni de zile, nu le platise taxele, nu platise furnizorii (termopanele, cablurile, schelele etc.) si disparuse cu avansul lucrarii. Il gaseste, il aduce la masa de negocieri, se constata ca luase vreo doua miliarde mai mult decit lucrase, inginerul semneaza cecuri ca va da banii inapoi si omul nostru se apuca sa termine lucrarea singur. O face, ca daca vrei, poti. Vine ziua de plata a cecurilor, se depun in banca, bani nu sint, se cheama politia, care incepe ancheta. Il ancheteaza pe pagubas vreo trei luni, ca de ce i-ai dat banii, dar de ce i-ai virat prin banca, dar cum de nu ai stiut ca firma de constructii nu plateste taxele, salariile si furnizorii si asa mai departe, de parca pagubasul era hotul. Iar dupa vreo doi ani, pagubasul primeste o hirtie de la politie care spune ca s-a analizat si nu sint intrunite elementele unei infractiuni. Adica nu exista paguba, nu exista cecuri false, nu exista incalcarea contractului. Omul se scarpina in cap, isi cheama avocatul, care spune: „Domnule, au dat spaga la politie. Nu am ce face“. Si prietenul imi spune cum vinde el tot si se muta in Franta. Ca are cu ce.

Al doilea prieten imi povesteste o istorie complet diferita, dar asemanatoare in consecinte. Omul nostru intra intr-un proces cu statul. Cumparase niste active paraginite, le adusese in stare de functionare, cumparase utilaje, angajase oameni, se apucase de lucru. Dupa trei ani de la cumpararea activelor, o banca vine la el si ii spune ca activele sint de fapt gaj la un imprumut nerambursat de o intreprindere de stat si ca banca ia activele pentru restituirea imprumutului. Omul nostru sa faca infarct. Se duce in procese cu statul si colectioneaza un sir inimaginabil de dosare. Prima instanta ii da dreptate. A doua, nu. A treia, da. Iar instanta suprema ii spune ca nu are dreptate. De doi ani este in procese, a lasat munca, se duce pe la medici pentru ca a facut o nevroza. Cheia problemei este ca intreprinderea de stat care nu a platit imprumutul si care a ascuns actele de gaj este condusa de un potentat al zilei din judetul respectiv. Caruia i-ar face cu ochiul activele reconstruite de omul nostru.