Romanii confirma: n-avem economie de piata

Raportul Uniunii Europene fixeaza Romania drept singura dintre tarile candidate care nu are o economie de piata functionala. Pina nu de mult, imparteam aceasta constatare cu vecina de peste Dunare – Bulgaria -, colega intru amaraciune. Am ramas singuri. Bulgariei i s-a recunoscut functionarea economiei de piata. Dintre toate relele ce se puteau spune despre Bucuresti, acesta e cel mai grav. Mai grav decit eternele critici de incalcare a drepturilor omului, ale imixtiunii politicului in justitie. N-avem o economie de piata functionala. Asta inseamna ca formule precum libera concurenta, profit cinstit, monopol disparut sint doar pe hirtie. In realitate, raporturile dintre firme sint guvernate de alte legi ale economiei de piata. Ale Mafiei, probabil. Diagnosticul pus de Uniunea Europeana dezvaluie contradictia de fond a Romaniei la 13 ani de la prabusirea comunismului. In plan politic, s-a mai facut cite ceva. In plan economic insa, fundamental pentru viitorul unei tari, nu s-a facut nimic sau, mai precis, a fost inlocuit sistemul economic comunist cu sistemul clientelar. Politic, mafiot, de clan, de judet, ba chiar si de trib. Pentru investitorii occidentali e un nou semnal sa se tina departe de Romania. Sau, daca vor neaparat sa vina, sa ia cu ei un sac de dolari pentru necesarele bacsisuri sau un ciubar de pile pentru la fel de necesarele interventii.

Nu stim cum a ajuns Uniunea Europeana la aprecierea cu economia de piata care nu functioneaza. Ii va fi intrebat pe oamenii de afaceri straini care s-au aventurat intr-o investitie la poale de Carpati. Va fi monitorizat presa bastinasa. Nu-i exclus sa fi apelat si la mijloace specifice. Romanii n-au avut la indemina instrumentele oficialilor de la Bruxelles. Si, cu toate acestea, si ei au ajuns la aceeasi concluzie despre clientul de afaceri din Romania.

Dovada? Recentul sondaj publicat de IMAS. Cercetarea a continut si o intrebare despre ce-ar face romanii daca ar avea o suma de bani. Majoritatea au raspuns ca si-ar depune-o la banca. Asta inseamna in constiinta omului de rind ca, dupa 13 ani de serpuiri prin tranzitie, n-avem economie de piata in stare de functionare. Depunerea la banca e preferata, deoarece trece drept cea mai sigura formula de a nu-si pierde banii. De ce nu tin romanii sa foloseasca suma ipotetica virind-o intr-o afacere? Pentru ca se tem ca de moarte de acest lucru. Desigur, a investi intr-o afacere presupune asumarea unui risc. Adevar valabil pe toate meridianele. Si, cu toate acestea, in alte tari, cetatenii nu-si pun banii la banci in proportie de masa. Si-i plaseaza in fonduri de investitii, cumpara actiuni sau, si mai mult, deschid mici afaceri. In Romania anului 2002 se manifesta o spaima categorica fata de aceste formule de o evidenta normalitate in alte parti. Explicatia dintii ar trimite la mentalitatea comunista, inca puternica in personalitatea oamenilor simpli. Nu e insa singura explicatie. Si nu cea mai importanta. Ezitarea de a plasa banii in alta parte decit in banca isi are cauza in experienta postdecembrista. Fondurile de investitii s-au compromis iremediabil prin exemplul de catastrofa al FNI. Cu aceasta ocazie a devenit suspecta orice alta imbiere de a cumpara actiuni. Nu mai departe de acum citeva luni s-a facut mare reclama operatiei numite Dracula Park. Initiativa lui Matei Aghaton s-a dovedit o fantezie de alimentat show-urile umoristice. Oameni care l-au luat in serios au toate motivele sa-si regrete acum imprudenta.

Nu ofera incredere nici mica afacere. A-ti viri banii intr-o mica firma cere examenul unui cosmar. Cosmarul hirtiilor pe care trebuie sa le completezi. Cosmarul autoritatilor la care trebuie sa faci temenele. Cosmarul legilor care se schimba de la o zi la alta. In acelasi timp, falimentele in lant ale micilor intreprinderi pe fondul unei oligarhii in formare tot mai agresiva nu e de natura sa-i incurajeze pe simplii cetateni.

Viata de fiecare zi bate Rapoartele Uniunii Europene.