sau despre cum nu trebuie sa te comporti in functii publice
Simplific putin faptele, pentru a ajunge repede la o concluzie.
Cineva produce un text insailat din zvonuri si taieturi din presa scrisa despre averea primului ministru si a familiei sale. In acelasi text se sugereaza relatii cetoase cu unii dintre cei aflati mereu pe prima pagina a ziarelor pentru acte de coruptie dovedite sau numai banuite. Tot in aceasta insailatura se spune ca primul ministru este lacom si aduna cu doua miini cadouri si foloase.
Treaba celui care a scris. Unii au scris carti in incercarea de a dovedi ca revolutia romana a fost organizata de KGB, Mossad, MI5, FBI, CIA si serviciile secrete maghiare. Altii au scris volume intregi pentru a demonstra ca romanii sint sabotati de clica iudeo-masonica, altfel, ei fiind curati, harnici, fara pata si insemnati divin, dar cam fara noroc, din moment ce iudeo-masonii si oculta financiara a lumii fac sa creasca preturile la cartofii din piata si echipa nationala sa piarda calificarea in fata Sloveniei. Va rog sa nu rideti, aceste lucruri se predau la universitatile de stat si constituie materie de examen pentru copiii nostri. Care copii ies de la examen si isi explica imediat de ce nu au bani sa bea o cola: iudeo-masonii iar au facut sa creasca preturile, numai asa, d-ai dracu’, placerea lor fiind aceea de a-i chinui pe romani.
Fiecare scrie ce vrea.
Persoana care scrie nu-si semneaza creatia, in buna traditie a elitei intelectuale subtiri, si o da anonima (tot sintem in Anul Caragiale) pe Internet. Nici aici nu este o problema. Internetul este un mijloc de comunicare care nu este proprietatea nimanui, este primul mijloc de comunicare in masa cu adevarat public. Ai acces la calculator si stii sa-l folosesti – poti sa scrii ce text vrei, sa-l trimiti in spatiul electronic si cu siguranta se vor gasi unii sa-l citeasca. Sute de milioane de oameni sint zilnic pe Internet, din care vreo trei milioane de romani. Deci textul pleaca anonim, oamenii citesc si dau din umeri: ce bazaconie, cele mai multe le stiam oricum, ca fusesera publicate pe prima pagina a ziarelor. Textul nu are nici un efect.
Dar Armagedon II ajunge si in mina unora din jurul primului ministru. Acestia fac un efort sa citeasca si dau fuga in biroul dinsului. Adrian Nastase da din umeri: ce mare brinza, unele informatii sint false, altele n-au nici o legatura cu mine si oricum textul nu este semnat. Si cabinetul primului ministru da o declaratie in presa scrisa cum ca nu va raspunde unui text anonim care oricum e fals si rauvoitor, avind substrat politic.
Aceasta este prima greseala de comportament: cind esti in functie publica tratezi fiecare informatie ca si cum ar fi un subiect public. Iei fiecare punct al anonimei si dai cite un comunicat: casa aceea a fost a socrului, banii donati manastirii vin din vinzarea oualor, banii pentru cumpararea de actiuni Dracula vin din economii, iata actele, iata declaratia fiscala, uite sursele mele de venit, uite lista cadourilor primite la ziua mea si uite ce-am facut cu ele, le donez Muzeului de Arta sau imi fac galerie de arta privata sau le dau foc. Pe Stan Papusa nu-l cunosc, n-am fost cu el in Delta, sau am fost si am discutat cutare. Fiecare cuvint al anonimei trebuia tratat ca si cum ar fi fost un raport NATO sau al Emmei Nicholson. Punct cu punct si direct la obiect. Ideea este ca daca esti in functie publica, iar ziarele scriu ceva despre tine, trebuie sa iei atitudine. Oamenii iarta mai usor greselile decit minciuna sau tacerea. Dovada, ce i s-a intimplat lui Bill Clinton in cazul Levinski. Cind a spus ca nu a avut nici o relatie cu Monica, nimeni nu l-a crezut si credibilitatea i-a scazut la jumatate. Cind s-a hotarit sa spuna adevarul si sa declare, da, domnule, am facut si am dres, imi pare rau, dar, stiti, nu sint de lemn, ochii vad, inima cere, lumea l-a crezut, iar credibilitatea i s-a intors la 65 %, procent care nu-l mai avusese de un an. Sau ce a facut Emma Nicholson cind Academia Catavencu a scris ca a mincat la restaurantul baiatului lui George Paunescu. Doamna Nicholson a pus mina pe stilou si le-a multumit ziaristilor de la Catavencu pentru ca i-au atras atentia si i-a rugat, subtire si politicos, sa-i comunice lista cu restaurantele din Bucuresti care sint agreate de Academia Catavencu. Ca sa stie. Ca altfel, zice dinsa in scrisoare, o sa vina cu sandvisurile de acasa.
In paralel cu declaratia ca nu raspunde la anonime, Adrian Nastase face a doua greseala: asmute politia si Parchetul impotriva celor care au distribuit mesajul pe Internet. Politia, care nu i-a gasit niciodata pe cei care i-au spart masina nevesti-mii de trei ori, da de fostul sef al cabinetului lui Emil Constantinescu si-l umfla. Exact ca in Caragiale. Nu se gaseste autorul textului. Dar un distribuitor este identificat, perchezitionat, anchetat. Si este fostul sef al cabinetului prezidential. Adica, vezi Doamne, Emil Constantinescu comploteaza impotriva lui Adrian Nastase si da anonime. Si uite asa, politia intra in gura presei (si poate va amintiti ca tot am scris ca acela care are presa impotriva lui nu are zile multe in politica mare din Romania), societatea civila se trezeste, partidele de opozitie dau declaratii, se ajunge la drepturile omului si libertatea de expresie, presa straina relateaza.
Abia luni seara, speriat de consecinte, Adrian Nastase declara ca a gresit si ca va pune toate actele la dispozitia politiei. De ce la dispozitia politiei si nu a presei, iar nu intelegi. Dar faptul e fapt. O greseala de atitudine l-a readus in politica pe Emil Constantinescu, a stirnit adversitatea presei, a facut sa se uite scandalul FNI, scandalul SOV, scandalul Mazare, coruptia din administratie, inflatia, deficitul bugetar, starea deplorabila a justitiei, sanatatii publice si invatamintului si cite altele.
Am un prieten care imi tot toaca urechile ca Adrian Nastase manipuleaza presa, domina mass-media si elimina adversarii incomozi. Isi face iluzii cine crede asa ceva. Daca ii umilesti, ziaristii tac, iar cind le vine bine, te pleznesc de-ti suna politica in cap. Pentru ca ei au in spate milioane de cititori. Iar tu, ca politician, nu ai decit legea si normele de conduita in functii publice.
