11.4 C
Craiova
sâmbătă, 27 aprilie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiCincinalul in patru ani si jumatate

Cincinalul in patru ani si jumatate

Summit-ul european de la Laeken a stabilit cele zece tari care ar putea participa ca membre cu drepturi depline la alegerile pentru Parlamentul European din 2004. Impartirea oficiala a candidatilor in doua valuri a produs amaraciune la Bucuresti. Oficialitatile sperau, chiar daca numai cu un colt al sufletului, ca mai-marii Uniunii Europene sa ia in considerare propunerea franceza de admitere politica a tuturor statelor candidate. Un text, fie si de complezenta, anuntind toate tarile, ne-ar fi scutit de ipostaza de apendice al Europei. Prin lista celor zece care vor intra in 2004, doua tari – Romania si Bulgaria – lasa impresia de ramase undeva pe la marginea lumii civilizate. Administratia Nastase si-a concentrat imediat energia pe pararea loviturii in plan intern. O marturisire publica a dezamagirii n-ar fi dat bine la o putere obsedata de a trece vesnic vesela, mergind din victorii in victorii. Sub acest unghi, al grijii fata de imagine, oficialitatile au cautat, disperate, sa nu se vada nici o cuta de amaraciune. De aceea, in locul unei recunoasteri sincere, cinstite, a infringerii, s-a preferat un angajament de o ambitie nemasurata. Acela de a accelera pregatirile in vederea aderarii, astfel incit, la jumatatea lui 2003, Romania sa incheie negocierile.

Daca nu e o simpla operatiune de imagine, declaratia e deosebit de riscanta. Economia a fost buturuga mica in stare sa rastoarne carul mare al comunismului. Confundind-o cu propaganda, partidele comuniste din Est si-au propus sa arda etapele, sa faca „salturi inainte“, sa realizeze cincinalele in patru ani si jumatate. S-a nutrit iluzia ca prin incordare nationala, prin baterea cu biciul indicatiilor, amaritele economii ale unor tari eminamente agrare pot ajunge in citiva ani sa le concureze pe cele puternice, ale tarilor dezvoltate. Esecul comunismului a dovedit inca o data caracterul primejdios al hei-rupismului in economie. Oricit de energic ar fi, un regim nu reuseste sa dea gata intr-un deceniu obiective pentru a caror indeplinire legitatea cere secole. Pastrind proportiile, angajamentul administratiei Nastase de a accelera pregatirile de aderare trimite la maretele planuri cincinale. Admiterea in Uniunea Europeana nu seamana cu intrarea in Consiliul Europei. Institutia de la Strasbourg le pune conditii politice tarilor aspirante. Cea de la Bruxelles opereaza cu conditii economice. A-ti propune sa le indeplinesti intr-un ritm accelerat, reducind timpul normal de pregatire, inseamna a-ti asuma un soi de realizare a cincinalului in patru ani si jumatate. Mai prudent decit tinarul si ambitiosul Adrian Nastase, Ion Iliescu a avertizat asupra pericolului de a intra nepregatiti economic in Uniunea Europeana. Domnul presedinte a trecut insa cu vederea un alt pericol, la fel de important. Cel de a sfida legitatea prin o asa-zisa accelerare a pregatirilor de aderare. Noul voluntarism, amintind izbitor de cel bolsevic, risca sa produca un adevarat dezastru economic. Pentru a primi o tara candidata, Uniunea Europeana ii impune exigente economice drastice. Examenul pregatirii nu e o formalitate. Prin natura sa, Uniunea nu-si poate permite sa primeasca in rindurile sale tari aflate la ani-lumina distanta de celelalte membre ale comunitatii. In aceste conditii, e limpede ca legile Uniunii Europene nu trebuie doar promulgate in Romania. Ele se cer si aplicate. Aceste legi reflecta insa un nivel economic la care statele au ajuns dupa ani de dezvoltare sustinuta. Pot fi concretizate aceste legi in realitatea economica romaneasca, definita prin slabanoaga economie de piata, prin intirzieri in materie de tehnologie, prin crasa ineficienta? Rezultatul maretului angajament de accelerare a pregatirilor de aderare ar putea fi net opus obiectivului scontat. In loc sa ne apropiem de nivelul economic al UE, sa ne departam si mai tare. Accelerarile nu dau bine nici macar in amor. D’apoi in economie!

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS