Cehul, berea si imaginea tarii

Autorul unui editorial dintr-un cotidian central se arata oripilat de imprejurarea ca tirul cu bere al unui ceh a fost praduit dupa un accident. Autotrenul s-a rasturnat, cutiile cu bere s-au imprastiat inviorind peisajul si cine s-a nimerit prin zona si-a umplut ce a avut la indemina. Nu erau saraci. Opreau oameni cu Dacii, dar si cu Forduri, Opeluri, mai noi sau la mina a doua. Mai necajiti erau cei care n-aveau decit buzunare si cite cutii poti baga in doua-trei buzunare?, ca iti era si mila de neputinta lor. Le citeai in priviri ura fata de cei cu portbagaje goale. Nevestele plecate de acasa fara sacose s-au repezit la cosmeliile din preajma sa cumpere pungi. Altii isi blestemau ceasul ca au plecat de acasa cu mina-n fund, cum se zice, de i-a prins chilipirul, pleasca sau pomana nepregatiti. Si cite tiruri rasturnate poti prinde intr-o viata? Dar nu vremurile sint sub noi, ci invers. Despre soferul ceh nu se poate zice nimic. Nu conta. El era un biet pretext, adus de soarta pentru a ne incerca noi moralul si morala. Moralul era bun, morala se desprinde din cunoscutele versuri: „Traiasca berea…“. Martorii s-au bucurat ca romul la cutremur. Daca au scapat de seism, romul si romanul tiganit si-au facut rapid inventarul personal, trecind fulgerator la inventarul victimelor. Daca erau victime, nu mai aveau nevoie de nimic. Logica decurgea din simpla existenta a faptelor. Ce mai conta pentru ceh berea, cind el avea mari probleme cu masina? Fiecare cu ale lui. Aaaa, daca i s-ar fi luat bujiile, o aripa, cauciucurile, parbrizul, aluminiul, setul motor, cutia de viteze etc., atunci, da, mai inteleg. Dar masina cehului, intreaga ca o casa dupa cutremur, i-a ramas in proprietate. Berea insa era a obstii. Poluase soseaua, santurile, trotuarele, casele, livezile, surele s.a.m.d. Ba, cehul era bun de plata. Nici stramosul Svejk n-ar fi avut ceva de obiectat fata de inventivitatea localnicilor. E drept ca sint tari unde, in asemenea cazuri, se trage fara somatie. Deci, alarma editorialistului, care se gindeste la imaginea tarii, asa cum ar reiesi ea din povestirile cehului (cind va ajunge acasa), este un moft. Care ar fi diferenta intre berea furata de martorii evenimentelor si faptul ca poti fi jefuit la orice ora din zi? Caci borfasii au inceput sa-si respecte noptile de cind se simt mai in siguranta si mai odihniti daca dau loviturile pe la prinz. In aceasta situatie, chestiunea imaginii tine de comportamentul dublu: fa orice iti da prin cap, dar sa nu se stie afara. Sa nu strici imaginea. Daca n-ar fi „imaginea tarii“, ne-am putea scoate ochii, ne-am putea da linistiti in cap. Intre noi. Aiureala din copilarie – „maninca frumos, sa nu te vada musafirii“ – se regaseste astazi in grija pentru „imaginea tarii“. Desigur, cehul se va intoarce acasa cu sila si dezgust, cu teama de a mai traversa vreodata Romania, dar necazul lui pleaca din nenorocirea ca aici, oriunde te-ai afla, poti fi tilharit, indiferent de ora si anotimp. Fara sa ai macar o clipa siguranta ca te apara cineva. Asadar, cehul poate cinta linistit: „Fie berea cit de rea, tot ti-o fura cineva…“.