Unde sunt oare vedetele de genul lui Alanis Morissette, Tracy Chapman sau Sinead O’Connor? Acestea isi scriau melodiile, le cântau si, pe buna dreptate, cucereau topurile. Uneori ajungeau chiar pe locul intâi. Astazi, ele continua sa cânte, chiar daca nu cu atât de mult succes, insa sunt greu de imitat.
Epigonii noii generatii trebuie sa depuna mari eforturi pentru a trece dincolo de „plafonul de cristal“ care separa o femeie de succes. Asta se intâmpla cam in toate domeniile profesionale, insa cel mai mult pe scena muzicala. Semnalul de alarma vine de la Pink, una dintre putinele vedete care au reusit.
„In zilele noastre, producatorii au tendinta sa puna accentul mai mult pe corpul nostru decât pe talent sau pe voci“, spune vedeta. In aceste conditii nu este de mirare ca asistam la un val de popstaruri feminine care nu intra in istorie gratie versurilor inteligente sau unor sonoritati deosebite, ci mai degraba pentru sex – appeal. Intr-una dintre melodiile sale, „Stupid girls“, care s-a bucurat de un succes remarcabil, Pink le elogiaza pe frumoasele fara talent din ziua de azi, cum ar fi Paris Hilton sau Jessica Simpson. De altfel, sexoasa mostenitoare lansata de un reality show si de un filmulet porno care a ajuns pe internet, si-a lansat recent un album, care a dovedit inca o data, daca era nevoie, ca domnisoara Hilton nu are multe lucruri in comun cu microfonul.
Misoginii conduc lumea muzicala
Pink nu poate fi acuzata de invidie, de vreme ce ea este una dintre vedetele care s-a impus gratie talentului sau. A debutat in 1999, pe când nu avea inca 19 ani, cu melodia „Can’t take me home“ si a intrat imediat in topul revistei Billboard. Melodia sa „Stupid Girls“ a fost scânteia ce risca sa arunce in aer mentalitatea misogina care domina industria discografica de dincolo de Ocean. De altfel, plecând de la tema acestei melodii, cotidianul Usa Today a lansat o ancheta, pentru a demonstra ca „ironia“ lui Pink nu este tocmai falsa. De exemplu, daca vedem un top al revistei Billboard, putem constata ca acesta era dominat de cantautoare, Alanis Morissette si Tracy Chapman aflându-se pe primele doua pozitii in clasament. In plus, in Top Ten, prezente constante erau si Jewel si Mariah Carey care, desi sunt sexy intr-o buna masura, au adus o nota personala in muzica acelei perioade. Azi, in clasament le gasim pe Nelly Furtado si India, Arie si apoi Rihanna (o Beyoncé „Lolita“), Pussycat Dolls (numele spune tot) si Christina Aguilera (care a avut mai multe schimbari de look decât discuri). In urma cu câteva luni, faceau ravagii in top Beyoncé si Gwen Stefani care, cu albumul sau in calitate de solista, a distrus anii de credibilitate pe care si-i câstigase cu No Doubt.
Voce sau sex-appeal?
Semnalul de alarma lansat de Pink din paginile publicatiei Usa Today a stârnit imediat reactii printre iubitorii de muzica. De exemplu, regina muzicii country rock Linda Ronstadt a declarat: „Azi nu mai poti sa ai succes daca nu esti o adolescenta cu un decolteu provocator“. Nici ea nu poate fi acuzata de invidie, având in vedere ca a depasit 40 de ani de cariera si nici nu are de gând sa se opreasca. Pe 21 iulie, Ronstadt si-a lansat noul album „Adieu false heart“, LP care marcheaza revenirea sa pe scena muzicala. Caustica este, in schimb, Alicia Keys: „Muti producatori sau manageri de sex masculin m-au refuzat si au dovedit mai mult interes pentru o relatie de amor decât una profesionala. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa scriu melodii, sa le produc si sa le aranjez singura daca vreau sa am succes“.
In urma cu câtiva ani, situatia nu era deloc asa. Nu este deloc intâmplator ca in aceea perioada, mai precis intre 1997 si 1999, solista canadiana Sarah McLachlan organiza un festival itinerant numit „Lilith Fair“, al carui obiectiv era de a oferi spatiu „femeilor din muzica rock“. Si poate raspunsul pentru aceasta problema consta tocmai in asta. Având in vedere ca barbatii ramân tot barbati, chiar daca e vorba de producatori muzicali, solutia pentru ca doamnele sa ajunga in topuri este sa-si produca singure albumele. Daca nu, riscul este acela de a fi nevoite sa treaca prin patul cine stie cui, pentru a ajunge in topuri.
