Craiova este un tarâm de legendă. De mult, tare de mult, , pe aceste meleaguri ale Craiovei de astăzi, trăia un om bogat și puternic, un Crai. Craiul Iov. Deși era bogat și avea un castel mare și frumos, era nefericit pentru că nu avea copii. Spre bătrânețe nevasta lui i-a dăruit o fată . A fost atât de bucuros încât a uitat să dea celor trei ursitori ceea ce tradiția cerea. Două dintre ursitori nu s-au supărat, dar a treia tare s-a mâniat și a aruncat un blestem cumplit. Castelul Craiului Iov să se năruie când fata lui va părăsi castelul.
Blestemul ursitorilor
Craiul Iov a aflat de blestemul care s-a abătut asupra lui și nu o lăsa pe fată să iasă din castel. Oamenii din jur veneau adesea la castelul Craiului Iov unde găseau la frumoasa și buna lui copilă o vorbă bună, o alinare a durerilor.
Vestea despre frumusețea și bunătatea fiicei Craiului Iov s-a răspândit peste mări și țări așa că, la vremea măritișului, au început să curgă flăcăi să o pețească. Numai că tatăl său, Craiul Iov, nu-i lăsa să ajungă la fiica lui. Unul dintre flăcăi, a pândit-o pe fată până a ieșit la fereastra castelului și s-au înțeles să fugă în lume.
Dragostea, mai presus de blestem
La miezul nopții, fata, îmbrăcată în rochie de mireasă, cu un buchet de flori în mână, a ieșit la poarta castelului unde o aștepta flăcăul călare pe un cal falnic. Doar ce s-a închis poarta castelului și s-a pornit o furtună cum nu s-a mai pomenit. Câteva clipe au trecut și castelul Craiului Iov a fost acoperit de ape.
A doua zi, oamenii din jur au venit, ca de obicei, la castel. În locul lui au găsit un lac, iar pe luciul liniștit al apei plutea vălul de mireasă al fetei.
În amintirea bunătății și frumuseței fetei, oamenii au numit lacul Craiovița, iar așezării de lîngă lac i-au zis Craiova.
Ioniță Caloian, o altă legendă
După unii, numele Craiovei ar veni de la Craiul Ioniță Caloian, mezinul fraților Petru și Asan, care devine pentru o perioadă, împărat al imperiului vlaho-bulgar. Potrivit cronicii grecești a lui Nicetas Choniates Akominatos, craiul nevoit să se refugieze, o perioadă, Refugiul a fost la nord de Dunăre, unde devine „domn peste niște vlahi din neamul lui”. Teoria potrivit căreia Craiova devine capitala noii formațiuni pe care a întemeiat-o este susținută de cercetători . De asemenea, este susţinută și de unele legende locale legate de lacul Craiovița și fata craiului înecată. Unii etnografi susțin că dansul popular „Călușul” sau „Caloianul” și-ar avea originile în această perioadă.
Cetatatea de fundul lacului Craioviţa
Cercetări geologice recente făcute în partea de est a lacului Craiovița, cu ocazia executării unor construcții, par să confirme o serie de legende. Acestea sunt despre Nedeia Crăiască şi susțin că în jurul lui 1300 apele Jiului s-ar fi revărsat provocînd o inundație de proporții care ar fi afectat serios localitatea. Bogdan Petriceicu Haşdeu a pus bazele unei asociații de sprijin și a făcut numeroase demersururi pe lîngă guvernul României privind efectuarea unor cercetări subacvatice pe fundul lacului Craiovița în căutarea legendarei cetăți. Dacă ipotetica Nedeie Crăiască n-a fost descoperită pînă astăzi, marea revărsare a Jiului, din acea perioadă, pare să se confirme.
