Guvernul român a găsit modalităţi prin care impozitează veniturile unora dintre românii care lucrează în străinătate. Veţi afla cine datorează impozit pe venitul din străinătate statului român, în ce situaţii datorează impozit statului în care lucrează şi cum trebuie să procedeze în ţară pentru a depune la ANAF Declaraţia unică.
Statul român a legiferat mai multe modalităţi prin care impozitează veniturile unor persoane care lucrează sub diverse forme în străinătate. GdS a documentat toate situaţiile posibile prin care statul îşi impozitează cetăţenii care lucrează în străinătate şi a solicitat clarificări, pe acest subiect, de la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (DGRFP) Craiova.
Plătesc impozit la statul român persoanele care sunt rezidente în România, care au venituri periodice din străinătate, în diverse situaţii pe care le vom detalia mai jos. În general, în anumite condiţii, datorează impozit în România persoanele care lucrează în străinătate, dar au contract de muncă încheiat cu angajator român şi care lucrează mai puţin de șase luni pe an în afara ţării, persoane detaşate peste graniţă sau cele cu venituri din activităţi independente.
Conform articolului 59 din Legea 227/2015 cu modificările şi completările ulterioare, lege cunoscută drept Codul fiscal, „persoanele fizice rezidente române datorează impozit pe venit în România, pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României“, informează DGRFP Craiova. Sunt impozitate de statul român şi persoane nerezidente, care îndeplinesc condițiile de rezidență prevăzute de legislaţia fiscală, adică: „centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România; este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat“, se arată în art. 7 din Codul fiscal şi pct. 28 din Normele metodologice. Acestea vor fi supuse impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, începând cu data de la care devin rezidente în România.
Veniturile unora se declară în Declaraţia unică
După cum veţi lectura în cele ce urmează, statul român vrea ca persoanele care lucrează periodic în străinătate să cunoască şi să aplice legislaţia fiscală, respectiv să îşi facă singuri calculele pentru impozit. De multe ori, prevederile fiscale sunt greoaie chiar şi pentru angajatori şi cu atât mai mult pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi independente pe teritoriul altui stat. GdS încearcă să explice mai jos metodele de calcul al impozitelor în ţară de către cei care lucrează în străinătate.
Persoanele fizice care datorează impozit pe venit şi contribuţii sociale către statul român, chiar dacă acestea au fost obţinute în străinătate, au obligaţia de a declara acele venituri statului român în anul următor celui în care au fost realizate acele venituri. Astfel, contribuabilul trebuie să completeze şi să depună la Fisc Declaraţia unică al cărei termen de depunere pe 2019 pentru veniturile din 2018 s-a prelungit de pe 15 martie până pe 31 iulie 2019, conform OUG 15/2019. Anii următori, termenul de depunere va fi 15 martie, pentru veniturile realizate în anul anterior. Când completează Declaraţia unică, persoanele fizice trebuie să îşi calculeze singure şi impozitul datorat până la termenul stabilit de lege, dar „cu luarea în considerarea a metodei de evitare a dublei impuneri, prevăzută în convenţia de evitare a dublei impuneri“, susţin reprezentanţii Fiscului regional cu sediul la Craiova. Convenţiile se găsesc pe site-ul ANAF.
Cum se aplică evitarea dublei impuneri
Potrivit Fiscului, în conformitate cu art. 131 din Codul fiscal, dacă acea convenţie prevede pentru statul în care lucrează temporar contribuabilul ca metodă de evitare a dublei impuneri „metoda creditului fiscal“, atunci contribuabilul are dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plătit în străinătate, însă această deducere nu poate fi mai mare decât partea de impozitul datorat în România, aferent veniturilor din străinătate (deci 10% din venit este deductibil în România).
Dacă acea convenţie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri „metoda scutirii“, atunci persoana care a realizat veniturile în străinătate este scutită de la plata acelor impozite pe teritoriul României. În ambele situaţii, pentru a beneficia de scutire sau de deducere a impozitului, persoana respectivă trebuie să îndeplinească în mod cumulativ o serie de condiţii: să existe prevedere de evitare a dublei impuneri între România şi statul în care realizează veniturile; impozitul datorat în străinătate să fi fost efectiv plătit de persoana care solicită scutirea sau deducerea, iar dovada plăţii se face printr-un document justificativ eliberat de autoritatea competentă din ţara respectivă (cel mai des Fiscul); venitul pentru care se acordă scutirea sau creditul fiscal să facă parte dintre categoriile de venituri enumerate de lege.
Cum se impozitează veniturile din salarii obţinute în străinătate
Iată ce categorii de angajaţi în străinătate datorează impozit pe venit statului român. Din start, persoanele care obţin venituri din activităţi dependente (salarii) şi care au contracte de muncă în străinătate, încheiate cu angajatori străini, nerezidenţi în România, NU datorează impozite în România şi nu se declară în ţară acele venituri.
Dacă o persoană fizică rezidentă în România obţine venituri din salarii într-un stat cu care România are convenţie de evitare a dublei impuneri şi aceste venituri sunt plătite în numele unui angajator sau de către un angajator care are sediul permanent în România sau este rezident în România, iar acea persoană este prezentă în acel stat pentru o perioadă ce nu depăşeşte perioada stabilită prin convenţia de evitare a dublei impuneri (de regulă, şase luni sau 183 de zile), atunci acea persoană datorează impozite statului român, dacă veniturile respective din salarii nu sunt suportate de un sediu permanent al angajatorului care este rezident în România.
În situaţia în care persoanele rezidente române au avut un contract într-un alt stat pe o perioadă mai mică decât perioada prevăzută în convenţia de dublă impunere, dar ulterior şi-au prelungit contractul în acea ţară, atunci impozitele sunt datorate în statul străin. „După perioada prevăzută în convenţie, angajatorul care este rezident în România sau are sediul permenent în România nu mai calculează, nu mai reţine şi nu mai virează impozitul pe venitul din salarii. Persoanele fizice rezidente române cu domiciliul în România datorează în statul străin impozit din prima zi, pentru veniturile realizate ca urmare a desfăşurării activităţii în acel stat“, susţin reprezentanţii DGRFP Craiova. Deci, dacă o persoană rezidentă în România, care lucrează la o firmă din România sau cu sediul permanent în România încheie un contract de muncă în străinătate cu o durată peste cea stabilită în convenţia dintre cele două state, atunci obligaţia reţinerii impozitului nu îi revine statului român, ci dreptul de impunere îi revine statului străin.
Alte modalităţi de impozitare prevăzute în legislaţie vor fi detaliate într-un alt articol ce va fi publicat în GdS.
Venituri obţinute în străinătate pentru care se depunde Declaraţia unică
Pe lângă veniturile din salarii detaliate mai sus care se impozitează de statul român, potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, veniturile obţinute din străinătate pentru care se depune Declaraţia unică sunt: venituri din activităţi independente; venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală; venituri din cedarea folosinţei bunurilor (chirii); venituri din activităţi agricole, piscicultură, silvicultură; venituri sub formă de dividende; venituri sub formă de dobânzi; venituri din premii; venituri din jocuri de noroc; câştiguri din transferul titlurilor de valoare şi orice alte operaţiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum şi din transferul aurului financiar; alte venituri din investiţii; venituri din pensii; remuneraţii/indemnizaţii ale membrilor consiliului de administraţie, administratori sau cenzori şi alte venituri similare supuse impunerii, potrivit Titlului IV din Codul fiscal.
Câte persoane şi-au declarat la Fisc veniturile din străinătate
Fie că este vorba de venituri din activităţi independente, fie din diverse salarii, 387 de persoane fizice din judeţele Olteniei şi-au declarat la unitatea ANAF de care aparţin veniturile obţinute în străinătate în anul 2017. Potrivit datelor de la Fiscul regional, din cele 387, au plătit impozitele pentru veniturile obţinute în străinătate 218 contribuabili. Până la începutul lunii aprilie, DGRFP Craiova încasase 566.653 de lei de la persoanele care au lucrat în străinătate în 2017 şi au îndeplinit criteriile pentru a fi impozitate de statul român.
