Barourile din Dolj, Olt și Gorj, în colaborare cu Facultatea de Drept din cadrul Universității din Craiova, au organizat vineri, la Craiova, cea de-a cincea ediție a Conferinței de drept penal al afacerilor. Evenimentul s-a desfășurat în Aula Magna a Facultății de Drept, în prezența unor avocați și alți practicieni în materie de drept penal al afacerilor. Au fost abordate teme diverse, cum ar fi: procedura tragerii la răspundere penală a persoanei juridice, aspect privind confiscarea sumelor de bani, alte provocări ale practicii judiciare penale în spețe ce privesc firmele.
Falși avocați
În debutul conferinței, decanul Baroului Dolj, Lucian Bernd Săuleanu, a atras atenția asupra faptului că, așa cum autoritățile au reacționat în cazul medicului italian fără studii și fără drept de practică, tot așa ar trebui să reacționeze autoritățile competente și societatea civilă în cazul avocaților fără drept de practică, dar care se prezintă ca avocați. Săuleanu a precizat că și acești falși avocați comit ilegalități și că sunt prezentate cazuri concrete pe site-ul Baroului Dolj.
Corelații între evaziunea fiscală și spălarea banilor
Referitor la obiectivul principal al conferinței, în prima parte a întâlnirii s-au prezentat unele soluții pentru firmele acuzate de evaziune și chiar și de spălare de bani.
Avocatul Mihai Adrian Hotca, de la Baroul București, care este și profesor universitar, a vorbit despre Legea evaziunii fiscale care stabilește ca infracțiune inclusiv tentativa de a se sustrage cu rea-credință de la plata impozitelor și taxelor către stat. Tentativa este sancționată la fel ca și neplata cu rea-credință a impozitelor, termenele de prescripție sunt tot între trei și zece ani sau limitele sunt la jumătate în cazul tentativei. Hotca a precizat că nu există o practică unitară la nivelul jurisprudenței românești, astfel că instanțele decid diferit de la o zonă la altă. În cazul tentativei de evaziune, nu se aplică articolul 187 din Codul penal, care se referă la pedeapsa pentru infracțiunea consumată, ci se aplică legea cea mai favorabilă celui care a comis fapta.
Avocatul Hotca a mai arătat că în dosarele de la diverse instanțe au mai existat probleme legate de corelarea evaziunii fiscale cu infracțiunile de spălare a banilor. Există probleme la extreme: ce se confiscă atunci când are loc o evaziune? Pentru a evaziona 190.000 de euro ai nevoie de un transfer bancar de un milion de euro. În jurisprudență există patru situații prin care se confiscă produsul infracțional (TVA de 190.000 de euro): 1. Se confiscă întreaga sumă și se obligă la plata sumelor către stat. 2. Se confiscă doar diferența până la un milion. 3. Se confiscă doar ceea ce s-a evazionat, adică TVA-ul. 4. Nu se confiscă nimic dacă evazionistul plătește obligațiile respective la stat cu tot cu accesorii. Hotca a precizat pentru avocații din sală că există Decizia nr. 23/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prevede că, dacă evazionistul a fost obligat să plătească impozite plus accesorii pentru acea sumă evazionată, atunci nu trebuie să i se mai confiște nimic. „Totuși, practica judiciară este neunitară. Nu i se mai confiscă toată suma, dar tot i se confiscă diferența față de ceea ce a evazionat. Păi dacă l-am pus o dată să plătească suma «spălată» de ce se mai confiscă încă o dată?“, întreba profesorul de drept din București.
Când are loc spălarea banilor
Încă o problemă ridicată de specialistul în drept citat ar fi aceea a unor situații pe care le consideră absurde în practică, respectiv de corelare a evaziunii cu spălarea banilor în momentul efectuării transferului bancar în care s-au evazionat sumele, în sensul că nu ar trebui corelate în momentul efectuării unui transfer bancar de genul celui de mai sus. El a explicat că evaziunea nu intervine în momentul efectuării transferului bancar, ci abia după o lună, atunci când firma depune declarația 394 la Fisc și se consumă evaziune fiscală. Profesorul de drept le explică avocaților o „șmecherie avocățească“, în sensul că, dacă o firmă este acuzată de evaziune și de spălare de bani încă de la efectuarea transferului bancar, atunci nu ar exista niciun prejudiciu.
Cum se acoperă un prejudiciu
În cazul în care evazionistul acoperă pretențiile părții civile, atunci i se poate reduce pedeapsa sau beneficiază de circumstanțe atenuante. Cu alte cuvinte, administratorul firmei trebuie să plătească exact cât cere partea vătămată, care este, de regulă, Fiscul. Atunci apare o problemă: omul vrea să plătească, dar el știe că are o datorie mai mică decât pretinde Fiscul. Se pare că nu are altă soluție decât să plătească ceea ce i se cere, pentru a beneficia de reducerea pedepselor, deci să acopere prejudiciul cerut.
Acoperirea prejudiciului se mai poate face nu doar cu bani sau bunuri, ci și cu o scrisoare de garanție bancară validă, emisă de o bancă. Scrisoarea de garanție rămâne la dispoziția Fiscului, ceea ce se traduce prin acoperirea prejudiciului cauzat de persoana care a comis evaziunea.
Analiză financiară în cazul spălării banilor
La conferință s-au prezentat și unele soluții care ar ajuta procurorii în investigarea anumitor cazuri de evaziune și spălare a banilor. Procurorul Elena Hach, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a precizat că este foarte important ca analiștii financiari de la Oficiul pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor să coreleze datele transmise procurorilor, pentru acuratețea cercetărilor. Procurorul Hach a spus că analiștii financiari primesc date financiare de la bănci privind transferurile bancare suspecte, date de aplicarea legii (caziere și altele), date administrative (evidența persoanelor fizice și a persoanelor juridice). Pentru ca analistul financiar de la Oficiul pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor să producă un produs de spălare a banilor și să îl livreze procurorilor, atunci soluția ar fi ca acel analist să coreleze și să integreze datele financiare, cu cele legale și cu cele administrative pe care le primește conform legii. Dacă aceste date ar fi corelate, atunci procurorilor le-ar fi mai ușor să deslușească ițele spălării banilor. În caz contrar, ar fi ca și cum li s-ar livra piese dintr-un puzzle, care nu le spun mare lucru.
