Satele româneşti se depopulează. Cu fiecare zi care trece, din ce în ce mai mulţi tineri părăsesc casa părintească şi aleg străinătatea, în speranţa că vor mânca o pâine mai bună. În urma lor rămân părinţi cărora niciodată nu li se usucă pe obraji lacrimile dorului şi copii care îşi alină suferinţa în braţele bunicilor. Sunt însă şi oameni care se ambiţionează să rămână sau care, chiar dacă pleacă, se întorc în ţara natală. Care iubesc România şi vor să îşi clădească un viitor aici. Tineri care au curajul de a investi toată agoniseala într-o ţară care, deşi nu le oferă prea multe şanse, are nevoie de eforturile lor de a o reclădi. Ei sunt cei care cred în România şi cărora Gazeta de Sud le dedică o campanie de poveste. Costel Dinuţ este unul dintre cei care au riscat. A investit toţi banii câştigaţi în şase ani de muncă în Norvegia într-o fermă de animale, pe care a înfiinţat-o în urmă cu şase ani pe malul Dunării, la marginea comunei Ciupercenii Vechi. Succesul afacerii se datorează şi soţiei tânărului fermier, care a renunţat la o carieră în învăţământ pentru a-i fi alături. Iată prima poveste din campania „Cred în România“.
La câţiva kilometri de satul doljean Ciupercenii Vechi, pe coama unui deal ce străjuieşte Dunărea se ridică o fermă înfiinţată de o familie de tineri. Investiţia a fost realizată în 2013, iar fondurile au fost strânse de cei doi soţi, Costel şi Eliana Dinuţ, după ani de muncă în străinătate. Totul a pornit din dragoste pentru animale şi pentru locurile natale. „Eram cinci fraţi la părinţi şi de când mă ştiu am avut animale. Întotdeauna, visul meu era să fac ceva, dar nu aveam putere. Eu sunt din satul Întorsura, dar acolo nu aveam prea multe posibilităţi. Venind aici, în Ciupercenii Vechi, am văzut câmpurile acestea şi mi-am dat seama că există potenţial. Am lucrat mai întâi în Italia, apoi în Norvegia, unde spălam ţevi de petrol. Stăteam de dimineaţa până seara ud şi mi-am dat seama că, dacă voi continua aşa, îmi voi pierde sănătatea. Strânsesem deja o sumă importantă de bani şi am hotărât să venim în România şi să ne apucăm de ce am învăţat“, îşi începe povestea Costel Dinuţ.
Primele investiţii s-au ridicat la 100.000 de lei, bani cu care au fost achiziţionate 15 animale. „Ulterior am luat şi exemplare care costau 1.200 de euro unul. Pe un taur am dat 3.000 de euro. Când le-am adus în fermă nu s-au adaptat la condiţiile meteo de aici pentru că era prea cald. Unele a trebuit să le duc la abator cu preţuri de nimic. Eu le cumpărasem cu 6.000 de lei şi a trebuit să le dau 1.900 de lei. Am numai Bălţată Românească. Rasa este de lapte şi carne. Din cele mai valoroase animale de la început mai am patru. Acum, viţeii lor se adaptează singuri“, a spus Costel Dinuţ.
A dat catedra pe fermă
Ferma deţine în prezent aproximativ 100 de capete de animale, iar investiţiile în dezvoltarea ei au fost făcute exclusiv cu fonduri proprii. Câţiva ani, fermierul doljean a continuat să muncească în Norvegia şi să îşi susţină mica afacere cu banii pe care îi câştiga acolo. Atunci, tot greul l-a preluat soţia lui, care a renunţat la o carieră în învăţământ pentru a-i fi alături. „Am urmat visul soţului şi nu regret. Am lucrat în învăţământ, dar m-am gândit că ar fi bine să fac ceva pentru mine şi pentru familia mea şi atunci am urmat visul acesta. Am lucrat şi în Norvegia, dar am decis să investim totul aici. A fost foarte greu să fac această alegere, dar am avut şi unele avantaje: aşezarea geografică, izlazul, Dunărea, şi ne-am gândit că o fermă este de viitor. Dacă ar fi să o iau de la capăt, la fel aş face. Suntem tineri, avem dorinţa de a munci şi ne dorim să ducem ferma mai departe şi la un nivel mult mai ridicat, la norme europene“, a spus Eliana Dinuţ.
Dezvoltarea fermei implică însă investiţii constante, iar pentru a le susţine Costel Dinuţ face eforturi mari. Întrucât nu deţine terenuri, este nevoit să cumpere absolut toată hrana animalelor. „Cumpărăm tot ce îi trebuie unui animal, inclusiv paiele. Banii pe care îi obţinem de pe urma fermei nu ajung să supravieţuim, iar pentru a depăşi pragul acesta am făcut o investiţie într-un tractor nou, care valorează aproximativ 100.000 de euro, cu care să lucrez pentru a putea să mai recuperez din cheltuieli. Ne trebuie o construcţie, o sală de muls, sunt multe lucruri de care avem nevoie, dar nu mai pot investi pentru că eu nu mai lucrez în Norvegia“, a spus tânărul.
„În judeţul Dolj eu nu am întâlnit desfacere“
Cele mai multe probleme vin din faptul că nu există o piaţă de desfacere şi că preţurile produselor sunt extrem de mici. „În judeţul Dolj eu nu am întâlnit desfacere. Am întâlnit pe cineva care mi-a oferit 40 de bani pe litrul de lapte. I-am spus să vină în fermă, să le dea să mănânce animalelor şi să aibă grijă de ele pentru că nici nu are cine să le mulgă la banii ăştia. Anul trecut, când au fătat toate, produceam şi 1.700 de litri de lapte pe zi. Dacă l-am fi vândut cu 1 leu pe kilogram, am fi obţinut 1.700 de lei, care ne-ar fi ajutat. Pentru că nu am avut piaţă de desfacere, am lăsat viţeii să sugă şi am dorit să obţinem produşi buni. La fel s-a întâmplat şi când am dorit să vindem viţeii. Ni se oferea 4 lei/kg şi am preferat să ţinem animalele“, a spus Costel Dinuţ.
O soluţie ar putea veni anul acesta, prin intermediul abatoarele mobile. Acestea urmează să fie finanţate prin intermediul fondurilor europene disponibile prin Submăsura 4.2 «Sprijin pentru investiții în procesarea /marketingul produselor agricole» din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020. Abatoarele mobile vor funcționa ca un centru de sacrificare, tranșare și comercializare, care va fi autorizat sanitar-veterinar și va deservi crescătorii de animale din zona de amplasare, dar și alți fermieri care au nevoie de aceste servicii. Adrian Popa, directorul Direcţiei Agricole Dolj, spune că instituţia pe care o reprezintă a depus proiecte pentru aducerea a 12 abatoare mobile în judeţ. „Dacă ar exista aceste abatoare, fermierii îşi vor putea valorifica produsele la preţuri de trei ori mai mari pentru că nu vor mai fi la mâna samsarilor sau a marilor abatoare“, a spus Adrian Popa.
„Îi sfătuiesc pe cei care îşi iubesc ţara să vină înapoi“
Lipsa forţei de muncă este altă problemă care pune piedici fermierilor doljeni. Cu acest lucru s-a confruntat şi Costel Dinuţ, care cu greu a găsit ajutor în sat. „Sunt persoane care nu vor să muncească. Atunci când am luat tractorul, am făcut 12.000 de baloţi de paie şi a trebuit să iau ajutoare. Am oferit 200 de lei pe zi, ţigări, băutură, şi mi s-a spus că ei muncesc doar până la 10.00, ca să nu îi prindă căldura“, a spus tânărul.
În ciuda tuturor problemelor, tinerii fermieri din Ciupercenii Vechi nu dezarmează şi continuă să pună temelii într-o ţară care, deşi nu le oferă prea multe şanse, are nevoie de eforturile lor pentru a o reclădi. Sunt optimişti şi spun că schimbarea o poate face fiecare dintre noi. Ne trebuie, poate, un dram de curaj. „Îi sfătuiesc pe cei care îşi iubesc ţara să vină înapoi. Eu sper că se vor îndrepta lucrurile şi la noi şi vom avea şi locuri de muncă, şi bani. Nu trebuie să mergem în străinătate şi să fim sclavi – pentru că aşa suntem numiţi acolo. Putem face lucruri frumoase şi aici“, a spus Costel Dinuţ.
Campania „Cred în România“ poate fi susţinută de fiecare dintre noi. Dacă şi dumneavoastră cunoaşteţi oameni care cred în România, trimiteţi-ne povestea lor pe adresa de e-mail [email protected].
