Podgoria Drăgăşaniului se întinde de-a lungul Oltului pe o lungime de 60 de kilometri şi o lăţime care variază între cinci şi 15 kilometri (Foto: Lucian Anghel)

Oltenia nu duce lipsă de vinuri de calitate. Aici există o concurenţă acerbă între podgoriile renumite încă din vechime şi exploatate în prezent în cele mai moderne condiţii. În fiecare an, degustători profesionişti apreciază evoluţia calitativă a licorilor prezentate de producătorii olteni. Aceştia din urmă se plâng însă că pe pieţele externe nu se pot reuni sub un brand de ţară care să le confere o identitate aparte.

Drăgăşaniul este cea mai veche şi mai importantă podgorie a Olteniei, cum sunt astăzi Dealul Mare pentru Muntenia şi Odobeşti pentru Moldova. În trecut, aceasta a fost şi podgoria voievodală a Banilor Olteniei. Podgoriile din Drăgăşani au fost vizitate şi în acest an de membrii Asociaţiei Degustătorilor Autorizaţi din România (ADAR). Aceştia au făcut, la sfârşitul săptămânii trecute, un periplu al cramelor şi plantaţiilor înfiinţate pe baza programului de reconversie-restructurare cu fonduri de la Uniunea Europeană. Nu puţini au fost viticultorii cu tradiţie care au reînnodat firul istoriei, au defrişat viile vechi şi au replantat soiuri care reprezintă viticultura românească. „Avem în podgorii şi soiuri cosmopolite, care se regăsesc în oricare altă podgorie de pe mapamond, cum sunt soiurile franţuzeşti Cabernet, Merlot, Pinot Noir, dar şi soiuri româneşti, de origine dacică, Fetească Neagră, creaţii noi ale cercetării româneşti, cum este Negrul de Drăgăşani, Novac, dar în acelaşi timp vrem să producem o gamă de vinuri moderne, cu calităţi deosebite, ca să putem să ţinem privirea lumii vini-viticole asupra ţării noastre“, a spus Ion Gavrilescu, reprezentant al Direcţiei Agricole Dolj.

„S-a aprins lumina în Oltenia şi a început cu Drăgăşani“

Podgoria Drăgăşaniului se întinde de-a lungul Oltului pe o lungime de 60 de kilometri şi o lăţime care variază între cinci şi 15 kilometri. Mulţi dintre proprietari au pus suflet şi au readus la viaţă crame vechi strămoşeşti, în care produc vinuri de marcă. „În ultimii zece ani s-a aprins lumina în Oltenia şi a început cu Drăgăşani. Aici este un potenţial foarte mare şi se pune în valoare pentru că avem de-a face cu investitori care lucrează pe suprafeţe mari şi au repus pe tapet tradiţia viticolă a acestei zone. Avem aici Staţiunea de Cercetare Drăgăşani, care a scos vinuri autohtone de mare valoare, dacă ne gândim la Novac, la Negrul de Drăgăşani, nemaivorbind de Crâmpoşie. Vinul este un instrument care să ducă spre emancipare, pentru că nu vorbeşti despre el ca despre o soluţie hidroalcoolică, ci de un aliment complex din punct de vedere chimic şi biologic“, a spus Dan Boboc, preşedintele ADAR.

500 de milioane de euro, investite în viticultură

După 2007, de când România a aderat la UE, viticultura este cea mai de succes din toate filierele agro-alimentare, în sensul că a avut putere de absorbţie de sută la sută a fondurilor. Până anul trecut s-au investit 500 de milioane de euro în reconversie viticolă, în întinerirea plantaţiilor şi retehnologizarea cramele. Cu toate acestea, suprafeţele cultivate cu viţă-de-vie sunt mai mici decât înainte de Revoluţie. „În 1989 aveam o suprafaţă viticolă ocupată de vreo 240.000 de hectare. În momentul de faţă ne aflăm la aproape 200.000 de hectare, dar din acestea cam jumătate se află la nivelul gospodăriilor populaţiei, deci mai rămân aproape 100.000 de hectare în România, dar ceea ce funcţionează ca vie în exploataţie înseamnă cam 80.000 de hectare. Din această suprafaţă, 15-20 la sută este ocupată de plantaţiile din Oltenia“, a adăugat Boboc.
Vinurile obţinute la Drăgăşani au adus gloria României şi au câştigat nenumărate distincţii şi premii în marile confruntări internaţionale. „Suntem în secolul XXI şi din punct de vedere tehnologic, şi ca sortiment. Plantaţiile sunt noi, întreţinute excepţional, cramele sunt dotate cu utilajele necesare, care creează baza obţinerii de vinuri performante, pentru a fi cel puţin la acelaşi nivel cu vinurile din ţările de tradiţie: Franţa, Italia, Spania, dar şi China, Noua Zeelandă, Chile, Africa de Sud. Vinul este aliment în esenţă, dar este deosebit prin faptul că este purtător de origine de denumire, deci este un ambasador al ţării din care provine. În România se obţin vinuri de mare marcă, iar acesta este un lucru bun pentru imaginea noastră în lume“, a spus Ion Gavrilescu.

Ne lipseşte un brand de ţară

Deşi individual obţin premii importante la concursurile internaţionale, producătorii spun că ar avea mai mult succes dacă ar fi reuniţi sub un brand de ţară. Lipsa acestuia pune dificultăţi în accederea pe pieţele de profil din lume. „Ne lipseşte un brand de ţară şi se simte din ce în ce mai mult nevoia unei identităţi comune pentru toţi producătorii de vin. Avem vinuri foarte bune, dar, neavând o identitate comună, ne este foarte greu să pătrundem pe pieţele externe“, a spus Raluca Bauer, producător de vin.
La evenimentul de la Drăgăşani au fost prezenţi şi producători din alte zone ale ţării, care susţin că trebuie întreprins ceva pentru a evidenţia mai mult vinurile româneşti pe plan internaţional. „Podgoria noastră se află în Podişul Transilvaniei, iar compania deţine peste 2.500 de hectare de vie. Suntem cel mai mare producător de vinuri albe din România. Pentru noi, 2018 a fost un an foarte bun din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Producţiile au fost între 10 şi 17 tone la hectar, în cramă intrând cam 28.000 de tone. Vindem aproximativ 15 milioane de sticle pe an, iar 10 la sută merg la export, în Germania, Austria, America. Brandul de ţară lipseşte nu din cauza producătorilor, ci pentru că la nivel naţional nu a fost gândit un program pentru a unifica toţi producătorii de vin din România şi pentru a ieşi la export cu brand de ţară cum fac Noua Zeelandă sau Chile“, a spus Sorin Burnete, vinificator la una dintre cele mai importante crame din România.

Concurenţă acerbă între vinuri în Oltenia

Degustătorii spun că vinurile româneşti sunt apreciate şi medaliate la concursurile internaţionale, dar trebuie mai bine promovate. „Am degustat câteva vinuri produse aici, care ne-au impresionat foarte mult şi care trădează potenţialul enorm al acestei zone. S-au cultivat soiuri valoroase, dar lipseşte marketingul. Vorbind de brandul de ţară, se poate construi un plan de promovare serios şi cu impact asupra consumatorului“, a spus Petre Badea, inspector la Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole Dealu Mare – Valea Călugărească.
În Oltenia există o competiţie acerbă între producători. Vinurile de Drăgăşani sunt concurate în Mehedinţi de vinurile roşii de Corcova, de Stârmina, în Dolj, prin vinurile de la Segarcea, Galicea Mare sau Banu Mărăcine, iar Oltul se remarcă prin vinurile de Sâmbureşti şi Brătieni.

Monica Stuparu
Lucrează din 1998 la Gazeta de Sud şi consideră că unul dintre secretele reuşitei în acest domeniu este seriozitatea. E o persoană deschisă la ceea ce este nou, iar cea mai recentă provocare este să descopere tot ce se întâmplă în sistemul medical din Oltenia şi să ofere cititorilor informaţii corecte şi echidistante.