9.7 C
Craiova
duminică, 17 octombrie, 2021
Știri de ultima orăLocalDoljImobiliare în stil italian: Cum a dispărut fără urmă o clădire din Craiova

Imobiliare în stil italian: Cum a dispărut fără urmă o clădire din Craiova

Clădirea în care a funcţionat Teatrul „Colibri“ (medalion) pare să fi dispărut fără urmă
Clădirea în care a funcţionat Teatrul „Colibri“ (medalion) pare să fi dispărut fără urmă

Clădirea în care a funcționat Teatrul „Colibri“ în perioada 2009-2013 a dispărut fără urmă. În locul ei, se construiește un bloc de locuințe de cinci etaje. Astăzi vom afla povestea incredibilă din spatele acestei afaceri derulate la câțiva metri de sediul DNA Craiova. Cum a fost prelungită în mod dubios, timp de opt ani, o autorizație de construire obținută în condiții discutabile și cine este beneficiarul afacerii citiți în cele de mai jos.

Povestea noastră începe în anul 2008, când familia Sorin și Cristiana Sîrbu obține pentru adresa din str. Împăratul Traian nr. 28 o autorizație de construire (nr. 868/2008) pentru realizarea unui bloc de locuințe de cinci etaje, cu spații comerciale la parter. Pe terenul de la adresa menționată (1.147 mp) existau deja două corpuri de clădire mai vechi, C1 (167 mp) și C2 (251 mp). După obținerea autorizației însă, vine criza economică și imobiliarele sunt primele afectate. Familia Sîrbu nu mai apucă să-și ridice blocul și amână demararea lucrărilor pentru vremuri mai bune. Peste un an, le expiră și autorizația. Cum criza imobiliară se adâncește, familia Sîrbu solicită o prelungire a autorizației cu 12 luni (27 iunie 2009 – 27 iunie 2010).
În 2009, piața construcțiilor începe să se prăbușească, dar Sîrbu profită de o ofertă nesperată. Rămas de mulți ani fără sediu, Teatrul pentru Copii și Tineret „Colibri“, instituție din subordinea Consiliului Local (CL) Craiova, caută un imobil în care să-și desfășoare activitatea. Familia Sîrbu nu scapă ocazia și închiriază rapid către instituția de cultură terenul și cele două corpuri de clădire. În casă (167 mp) se mută birourile teatrului, iar în hală (251 mp) se depozitează recuzita. Teatrul „Colibri“ funcționează aici, cu chirie, timp de patru ani (1 aprilie 2009 – 1 octombrie 2013), după care se mută în actualul sediu din Calea București nr. 56, la fostul club „Electroputere“.

Foto: Google Street - iulie 2012
Foto: Google Street – iulie 2012

În 2014, rămasă fără chiriași și având credite bancare de returnat, familia Sîrbu se hotărăște să-și vândă proprietatea, la pachet cu proiectul imobiliar inițiat în 2008. Apare omul de afaceri italian Vincenzo Ioele (Emilio), cu care negociază și stabilesc prețul tranzacției la două milioane de lei (456.000 de euro). Italianul nu poate să plătească însă toți banii pe loc și părțile convin să încheie un antecontract (9 aprilie 2014), pentru un avans de 500.000 de lei (110.000 de euro). Între timp, familia Sîrbu începe demersurile pe lângă Primăria Craiova pentru a-și actualiza autorizația de construire obținută în 2008. Cum fusese valabilă până în 2010, era expirată de patru ani.

O autorizație de construire prelungită în condiții suspecte

De acum, încep să se întâmple tot felul de lucruri ciudate în această afacere. Deși nu începuse construirea blocului în perioada 2008-2010 din cauza crizei, preferând să închirieze clădirile existente către Teatrul „Colibri“, familia Sîrbu reușește să obțină o nouă autorizație de construire. Nu pentru a demara lucrările la proiect, ci pentru o „continuare de lucrări“ (nr. 1669/2014). Cum a procedat? Iată ce povestesc vecinii. „Prin septembrie-octombrie 2014, au băgat buldozerele și au demolat cele două clădiri de pe teren (C1, C2). Toată treaba a fost terminată repede, undeva prin noiembrie. Apoi au săpat o groapă ca pentru o fundație de bloc, au plantat acolo un stâlp, au pozat totul, iar fotografia au depus-o la dosarul prin care se cerea autorizația pentru continuarea lucrărilor“. Spusele vecinilor par confirmate de succesiunea evenimentelor. Jurnaliștii GdS au verificat pe site-ul Primăriei Craiova și, pentru perioada 2013-2015, nu au găsit nici o autorizație de desființare/demolare a clădirilor din str. Împăratul Traian nr. 28. Și totuși, clădirile au dispărut! Alt indiciu care confirmă povestea vecinilor se referă la modul în care familia Sîrbu a obținut autorizația. Cererea a fost depusă la primărie la 1 august 2014, dar autorizația nu a fost emisă în cele 30 de zile legale, ci după patru luni (10 decembrie 2014), când clădirile C1 și C2 ar fi dispărut sub lama buldozerelor. Or, dacă în august 2014 clădirile erau în picioare, o eventuală autorizație de desființare/demolare nu reușea să explice „continuarea de lucrări“ pe care tocmai o solicitaseră.
Poate vă întrebați de ce ar fi apelat familia Sîrbu la șmecheria descrisă mai sus. Foarte simplu: legislația spune că, în cazul continuării de lucrări, nu se mai întocmește o nouă documentație pentru reautorizare. Pur și simplu, pe baza proiectului, documentațiilor și avizelor inițiale se emite o nouă autorizație, cu perioada de valabilitate de 12 luni. Odată obținută autorizația (nr. 1669/2014), tranzacția Sîrbu-Emilio putea fi definitivată.

O tranzacție extrem de ciudată, cu clădiri fictive

Pe 11 martie 2015, familia Sîrbu și Emilio se întâlnesc la notarul Ionel Curea, în fața căruia se încheie contractul de vânzare-cumpărare. Societatea lui Emilio (Construcții Mercurio) se obligă să vireze în contul familiei Sîrbu restul de 1,55 milioane de lei (346.000 de euro). Nici de această dată Emilio nu are toți banii, ci doar o mică parte (35.000 de euro), restul de 311.000 de euro fiind plătiți dintr-un credit făcut la o bancă italiană (Veneto Banca Scpa). Foarte important, o dată cu terenul, familia Sîrbu îi cedează lui Emilio și cele două clădiri despre care am vorbit mai sus (C1, C2). Desigur, acum vă întrebați de ce sunt trecute clădirile în contractul de vânzare-cumpărare încheiat în martie 2015, din moment ce se presupune că ele au fost demolate în perioada 2008-2010, pentru a face loc blocului construit de familia Sîrbu. Explicația este extrem de simplă: acestea figurează încă în acte pentru că nu au fost radiate din cartea funciară. Potrivit specialiștilor consultați de GdS, radierea nu se poate face decât în baza unor documente, cum ar fi autorizația de desființare/demolare și un proces-verbal de recepție. Și iată că ajungem din nou la momentul demolării. După cum argumentam mai sus, până în 2013 când a plecat Teatrul „Colibri“, clădirile nu puteau fi demolate, dar nici pentru perioada 2013-2015 jurnaliștii nu au găsit vreo autorizație de desființare pe site-ul primăriei. Ne întrebăm dacă există vreuna. Am întrebat și primăria și încă așteptăm un răspuns. Înainte să continuăm povestea noastră, facem o scurtă observație. Când a emis controversata autorizație de „continuare de lucrări“ (nr. 1669/2014), primăria a cerut la dosar și un extras de carte funciară. Oare chiar nu au observat funcționarii primăriei că pe locul în care ei autorizau „continuarea de lucrări“ figurează în acte o casă? Ei au emis autorizația ca și când constructorul continua în 2014 lucrările la blocul abandonat în 2010, făcând abstracție de perioada în care în clădirile existente a funcționat Teatrul „Colibri“ (2009-2013).

Emilio a încasat deja sute de mii de euro

Revenim acum la poveste. O dată cu vânzarea terenului și a „clădirilor“ (11 martie 2015), familia Sîrbu cesionează lui Emilio și proaspăta autorizație de „continuare de lucrări“. În baza căreia, peste două săptămâni, italianul se apucă de lucru. Cel puțin așa reiese din panoul informativ obligatoriu afișat în șantier. După cum se poate observa, numărul și perioada de valabilitate a autorizației de construire au fost acoperite cu un strat de vopsea albă.

2

Constructorul a uitat să ascundă însă și data de începere a lucrărilor (23 martie 2015). În decembrie 2015, autorizația de continuare de lucrări expiră fără ca lucrările să fie finalizate. În postura de proprietar, Emilio merge la primărie și cere prelungirea ei cu un an, până în decembrie 2016, când lucrările ajung la etajul III. Între timp, italianul încheie și antecontracte pentru viitoarele apartamente, pe care încasează sute de mii de euro, iar clienții au grijă ca în contul banilor plătiți să-și înscrie dreptul de ipotecă în cartea funciară. Lista de ipoteci de la OCPI este consistentă, pe ea aflându-se inclusiv banca și fiscul.

Cum dispare o alee în actele OCPI

Haideți să privim acum întreaga afacere dintr-un alt unghi, cel al unuia dintre vecinii familiei Sîrbu, de la nr. 30. Pentru că aceasta nu dorește ca numele său de altfel celebru să apară în această poveste, îi vom spune „domnul S“.  El a cumpărat proprietatea de pe str. Împăratul Traian nr. 30 în anul 2004, când a primit prin contract și o servitute (drept) de trecere pe terenul lui Sîrbu. Concret, este vorba despre o alee de 50 mp prin care domnul S. are acces din stradă în propria curte.

3

În toamna lui 2014, el vede cum pe proprietatea vecină buldozerele și picamerele demolează de zor două clădiri. Puțin mai târziu, descoperă că din cauza vibrațiilor peretele casei și gardul din cărămidă au crăpat.

 

4

Timpul trece și pe proprietatea vecină se înalță încet-încet un bloc. Stând de vorbă cu muncitorii, domnul S. află că proiectul blocului include și o parcare subterană chiar sub aleea sa. Se sperie, pentru că sub alee sunt rețelele de apă, canalizare și gaze la care și-a racordat locuința. Face memorii către autorități și începe investigațiile pe cont propriu pentru a afla cum a fost autorizată parcarea subterană fără acceptul său. Așa află că în extrasele de carte funciară depuse de vecinul Sîrbu la primărie pentru obținerea autorizației de construire (2008 și 2014), servitutea de trecere nu apare, deși ea fusese reînscrisă la OCPI încă din 2006. Merge la OCPI ca să afle de ce aleea de acces nu apare în acte, iar explicațiile funcționarilor îl lasă mască: la transcrierea cărții funciare de pe hârtie în varianta electronică a apărut o „eroare materială“. Or, OCPI eliberează extrase de carte funciară din baza de date electronică, nimeni nu mai merge la dosarele de hârtie din arhivă. Ca să elimine „eroarea“ care s-a „strecurat“ în cartea funciară, omul este pus să facă o nouă cerere, iar OCPI face rectificarea cuvenită în acte (13 ianuarie 2017).

Cum se face prefectura că lucrează

Tot în urma memoriilor făcute către autorități, domnul S. mai află că autorizația de „continuare de lucrări“ (nr. 1669/2014) a fost controlată de Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC) în 23 aprilie 2015. Inspectorii observaseră și ei că actul fusese emis cu mult după termenul legal de 30 de zile și consemnaseră asta în raportul de control. În plus, ISC semnalase că adresa pentru care s-a eliberat autorizația (str. Împăratul Traian nr. 28) se află în centrul istoric al Craiovei, iar pentru a construi este nevoie de un aviz din partea Ministerului Culturii (MC) privind protecția monumentelor, care lipsea. Prin urmare, ISC a considerat autorizația nelegală și a cerut Prefecturii Dolj s-o anuleze în justiție (10 noiembrie 2015). Din verificările jurnaliștilor GdS, rezultă că prefectura a depus acțiunea în instanță prin poștă, după nouă luni (23 august 2016) și a cerut judecarea în lipsă. Instanța a respins acțiunea ca „tardiv formulată“ (7 decembrie 2016). În motivarea hotărârii de respingere, instanța a invocat un articol din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ (art. 11, alin. 1) care spune că termenul de atac al autorizației era de șase luni. Or, între data luării la cunoștință despre adresa trimisă de ISC (10 noiembrie 2015) și data depunerii acțiunii (23 august 2016) trecuseră mai bine de nouă luni. Totuși, judecătorii au subliniat în motivare un alt alineat (art. 11, alin. 2), care stipulează că pentru „motive temeinice“ termenul de atac putea fi prelungit până la un an de la „luarea la cunoștință”. Nefiind la proces însă, juriștii prefecturii nu au reușit să convingă magistrații ce „motive temeinice“ ar fi avut să întârzie atacarea autorizației în justiție. Hotărârea instanței a ajuns la prefectură la începutul acestui an (10 ianuarie 2017), dar juriștii nu au mai formulat recurs.

Blocul lui Emilio are probleme la reautorizare

Revenim acum în 2017, când lucrările pe șantierul blocului de pe str. Împăratul Traian nr. 28 sunt sistate. Emilio depune la primărie o nouă cerere (17 martie 2017) pentru reautorizare, probabil tot pe varianta „continuare de lucrări“.
Cum-necum, Direcția Județeană pentru Cultură (DJC) sare și ea în ajutorul italianului și emite o adresă către firma acestuia (22 martie 2017) prin care susține că blocul aflat în construcție nu se află în zona de protecție a monumentelor apropiate (Casa Geblescu, Casa Carianopol, Biserica „Sfinții Apostoli”). Problema controvarsatului aviz de la Ministerul Culturii pare așadar rezolvată. În schimb, apar altele, mai grave. Am văzut mai sus că domnul S., vecinul de la nr. 30, tocmai și-a notat servitutea de trecere (aleea) în cartea funciară. Va reautoriza primăria proiectul lui Emilio în noile condiții? Se pare că nu, judecând după răspunsul trimis către GdS, care spune că proiectul poate fi reautorizat „în condițiile în care nu există notată în cartea funciară servitute de trecere“. Pe de altă parte, după finalizarea lucrărilor și recepția blocului, construcția ca întreg și apartamentele luate separat trebuie intabulate în cartea funciară pentru a putea fi vândute către clienți. Acest lucru pare o misiune imposibilă, dacă avem în vedere că în scripte pe locul blocului figurează o casă, care nu poate fi radiată de la OCPI fără autorizație de desființare/demolare. La finalul acestei povești, nu putem să nu punem câteva întrebări. Oare, ascunderea servituții de trecere la OCPI a fost o simplă „eroare“? Dar urbaniștii primăriei ce au păzit? Să nu fi observat ei că pe terenul pe care în 2014 aprobau „continuarea de lucrări“ la un bloc exista, în documente, o casă? Să nu fi trecut inspectorii de la Disciplina în Construcții prin zonă pentru a vedea când s-a demolat vechile clădiri de pe teren? Cum se face că juriștii prefecturii au uitat brusc legea, atacând „tardiv“ autorizația de construire? Să fie acestea simple coincidențe, toate în favoarea partenerilor de afaceri Sîrbu și Emilio? În contextul descris mai sus, credem așadar că unele persoane au multe explicații de dat. Explicații penale, se înțelege!

Sîrbu, un prosper om de afaceri

De profesie inginer, Sorin Sîrbu este inventatorul trotinetelor electrice E-twow, la modă în Occident, folosite de vedete precum Demi Lovato, Nick Jonas, Justin Bieber sau Jamie Foxx. Firma care le dezvoltă a accesat fonduri UE de cinci milioane de euro și a construit o hală de producție lângă Parcul Industrial Craiova. Încercând să luăm un punct de vedere despre afacerea încheiată cu Emilio, am stat de vorbă cu ginerele inginerului, Ovidiu Pașoi-Sîrbu, care ne-a spus că socrul său este plecat în Asia și revine peste câteva luni. El susține că nu-și aduce aminte detalii referitoare la această afacere, deși soția sa (Andreea) este cea care a semnat în calitate de madatar contractul cu societatea lui Emilio (Construcții Mercurio).

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI DE ULTIMA ORĂ

Baschetbaliștii Craiovei au învins, iar Michael Qualls a făcut...

Baschetbaliștii de la SCMU Craiova au făcut un nou...

ȘTIRI GdS