Agricultura, creșterea animalelor și apicultura reprezintă singurele surse de venit pentru locuitorii din mediul rural. Nu face rabat de la această regulă nici comuna Dârvari din județul Mehedinți.
În comuna Dârvani, în acest colț din Mehedinți, am întâlnit ca și în alte localități din mediul rural fermieri și apicultori, oameni care continuă, în ciuda problemelor pe care le întâmpină, să lupte pentru a duce un trai decent. Locuri de muncă nu există la țară și atunci localnicii încearcă să se descurce cum pot. Agricultura rămâne o loterie, dar asta nu-i împiedică să-și cultive pământurile în fiecare an și să încerce să se dezvolte. Culturile de grâu, porumb sau floarea-soarelui pierd teren, în lipsa existenței unor sisteme de irigații și atunci agricultorul din zilele noastre își încearcă norocul cu alte culturi. Este și cazul lui Cristian Vlaicu. Are 320 de hectare de pământ, pe care le cultivă, în mare parte, cu rapiță. Recunoaște că și aceasta este destul de pretențioasă, dar că riscul pierderilor este mai mic decât în cazul grâului, porumbului sau a florii-soarelui.
„Anul agricol care s-a încheiat a fost capricios. Din luna aprilie până în luna iunie nu a plouat, iar cultura de grâu a fost afectată. Grâul nu a avut indici de panificație și a fost luat la furaj, fiind comercializat la un preț mic, ceea ce face imposibilă acoperirea cheltuielilor. În plus, în zona noastră este și un ovăz sălbatic, care afectează culturile de grâu și care e foarte greu de combătut. Și cultura de rapiță are foarte mulți dăunători și boli, dar avantajul este că este mai timpurie comparativ cu grâul și sunt șanse să faci o producție bună și cu prețul acceptabil să ai un randament sporit“, a precizat agricultorul. Speră la o cultură de rapiță bună anul acesta, pentru că a avut grijă să o cultive din timp, iar astăzi planta are o înrădăcinare puternică.
Problemele care dau bătăi de cap agricultorilor nu sunt puține. „Nu avem bani să facem depozite. De exemplu, producția anterioară a trebuit să o dăm direct din câmp de la recoltat, iar într-o lună prețul a crescut cu 30 de bani. Noi am avut de pierdut, pentru că această mică diferență de preț contează enorm atunci când este vorba de o cantitate mare. Nu vrem să ne reorientăm către alte culturi din cauza lipsei unei piețe de desfacere. Am vorbit cu un fermier din zona Caracal, care mi-a spus că în primăvară va cultiva și muștar, pentru că a reușit să facă un contract cu o firmă din Germania, care îi asigură desfacerea și atunci are curaj să cultive. Mi-aș dori să am colaborare și siguranță în desfacere, pentru că atunci ai încredere să cultivi pentru că știi că tot ce produci se va valorifica la un preț bun. Cea mai importantă etapă din agricultură este vânzarea. Și din acest punct de vedere nu suntem sprijiniți suficient“, a mai precizat agricultorul din comuna Dârvari.
Subvenția, o mână de ajutor întinsă crescătorilor de animale
În Dârvari sunt și crescători de animale. Nici pe ei problemele nu îi ocolesc. Puterea de cumpărare a scăzut, iar animalele le vând cu greu. Un colector de lapte nu există, așa că sunt nevoiți să prepare brânză și să bată târgurile din vecinătatea localităților în care trăiesc. „De 20 de ani cresc oi. Asta facem, că nu avem altceva din ce trăi. Ce să facem, să ne apucăm de furat? E destul de greu! Brânza pe care o facem o vindem la Cetate. Nu scoatem cine știe ce, mieii nu se mai vând. Noroc cu subvenția! Dacă nu se mai poate, ne gândim să renunțăm“, ne-a destăinuit crescătorul de animale, pe care l-am întâlnit pe câmp, cu animalele sale. Profitul mic nu îi permite să își angajeze cioban la oi, așa că toată familia este angrenată în creșterea animalelor.
Apicultura, o pasiune transformată în afacere
Există și tineri care de abia acum pun pe picioare mici afaceri de familie în mediul rural. Unul dintre ei este Petrică Marius Luncan.
„Am luat albine de la un vechi apicultor din alt sat. Am 32 de stupi și îmi doresc să ajung la 150. Acum mă documentez, mă informez“, ne-a explicat apicultorul. În grădina casei sale din satul Gemeni, din comuna Dârvari, stupii au fost pregătiți pentru iarnă. Apicultorul a cumpărat cele mai bune case albinelor, așa cum prevăd normele europene, pentru că, cine știe, într-o bună zi poate o să aplice pentru un proiect cu fonduri europene, care să îl ajute să-și dezvolte afacerea. Este încrezător și speră ca mierea produsă de albinele sale să fie cea mai bună, dar și cea mai căutată.
„În primăvara lui 2015 m-am apucat de apicultură. Am încercat să formez acești stupi. Le-am restrâns cuibul, le-am pregătit pentru iernat, le-am pus rame cu miere ca să aibă ce să mănânce. În primăvară le voi ajuta să se dezvolte pentru a produce puiet. Deși am investit o sumă importantă de bani sunt convins că într-un an voi reuși să îmi acopăr cheltuielile și mai apoi în doi ani să vină și profitul“, a spus încrezător apicultorul aflat la început de drum.
Dreptul la un trai decent se câștigă greu în mediul rural, dar acest aspect face ca gustul reușitei să fie mult mai plăcut.
