Comuna Corcova din județul Mehedinți este locul în care istoria se împletește armonios cu tradiția viței-de-vie și a vinului.
Ceața de dimineață coborâtă din munți, zumzetul de albine la amiază, dar, mai ales, verdele nesfârșit al podgoriilor și pădurilor creează imaginea unui loc desprins dintr-o poveste la Corcova, acolo unde tradiția viței-de-vie dăinuie din cele mai vechi timpuri. Viticultura a existat probabil în timpul dacilor în această zonă nu foarte îndepărtată de capitala Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Documentar, Podgoria Corcova este atestată din secolul al XV-lea. Într-un hrisov datat 29 iunie 1497, Radu cel Mare face danie Mânăstirii Tismana 300 de vedre de vin provenit de la Jidoștița.
Așa se face că astăzi, această zonă, ce cucerește prin verdele pădurilor și prin culturile de viță-de-vie, emană istorie, distincție.
Povești din negura timpului
Prin pădure, pe drumuri înguste ascunse de crengile arborilor, pornim pentru a ajunge la vestita podgorie de la Corcova. În vremuri de demult, oamenii de aici lucrau pe plantațiile prințului Anton Bibescu. Boieri de viță nobilă, Bibeștii au fost unii dintre cei mai mari moșieri din România antebelică și interbelică. La Corcova dețineau peste 2.000 de hectare de pământ. Oameni umblați prin toată lumea, Bibeștii au început, pe la 1920, să înființeze plantații de viță-de-vie nobilă. Când prințul Anton Bibescu, proprietarul moșiei de la Corcova, a ajuns la 100 de hectare de viță-de-vie nobilă, și-a dat seama că-i trebuie un specialist viticol. Se pare că „Anton Bibescu, pe atunci ambasador în Portugalia al proaspetei Românii, l-a invitat pe Nicolae Titulescu, ambasador în Franța, la moșia sa de la Corcova. Bibescu l-a rugat pe Titulescu să-l ajute să găsească un administrator, din Franța, ale cărei vinuri le degustase de atâtea ori, care să se ocupe, în primul rând, de viile nobile abia plantate. Prețuind prietenia prințului, Titulescu l-a adus la conac pe șeful promoției de la Universitatea din Montpellier, tânărul Ahille Soujet“, se menționează pe site-ul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Mehedinți.
Tânărul francez a reușit să reorganizeze via și să planteze soiuri nobile de viță, pe care le adusese din Franța. A construit o cramă modernă pentru acele vremuri, care mai dăinuie și astăzi. „De pe suta aceea de hectare cu viță-de-vie, spun bătrânii satului, făceau 100 de vagoane de vin. Era, ca și acum, un vin de calitate. Se începea culesul strugurilor doar când Ahille Soujet dădea ordin, iar vinul se făcea după rețete numai de el știute. Oamenii care lucrau în cramă au încercat să le fure, dar ele au fost îngropate odată cu el. Podgoria a continuat să producă și pe timpul IAS-ului. Vinul are o calitate superioară, nu prea îl bat multe vinuri din Europa“, a povestit primarul comunei Corcova, Adam Durac.
Prințul Anton Bibescu iubea toamnele la moșia sa de la Corcova. Se spune că „trăia clipe de rară fericire când vedea întinsele podgorii copleșite de rod și când atingea, ca o mângâiere, strugurii dolofani și brumării care decantaseră miraculos cămara de aur a solului verii“.
În zilele noastre
Soiuri de viță-de-vie aduse pe coamele dealurilor Corcovei în urmă cu 100 de ani, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Syrah, Muscat Ottonel, Chardonnay, Sauvignon Blanc, precum și Fetească Neagră, au fost replantate în 2006, 2007 și 2010, după cum explică Laurent Pfeffer, enolog la Cramele de la Corcova. Istoria pare să se repete. Francezii iubesc cu aceeași intensitate dealurile cu viță-de-vie ale Mehedințiului. Odată ce a ajuns pe aceste meleaguri oltenești, tânărul Laurent Pfeffer s-a îndrăgostit de România. Este enolog la Crama Corcova. Laurent Pfeffer și-a adus și familia cu el, a învățat limba română și astăzi este hotărât să transforme rodul viței-de-vie de Corcova în vinuri apreciate peste tot în lume, în Franța, Japonia, America sau Polonia. „România este o țară frumoasă, unde se pot face foarte multe lucruri în domeniul viticulturii sau agriculturii“, ne destăinuie Laurent Pfeffer.
Ne îndeamnă să gustăm din struguri și ne prezintă cu mândrie cultura de viță-de- vie de la Jirov. „Am replantat în 2006, 2007, 2010 și apoi a trebuit să așteptăm trei ani, timp în care am avut grijă de vie, am instalat sistemul de susținere. După trei ani a intrat pe rod și produce. În satul Jirov avem 45 de hectare, și 20 de hectare în Corcova. Vrem să ajungem la 100 de hectare. Deși a fost un an secetos, seceta a fost benefică viței-de-vie. Strugurii sunt foarte sănătoși, de calitate“, a precizat Laurent Pfeffer.
„Toate anotimpurile le petrecem aici, în vie“
La Corcova, „Singurele minuni aparţin naturii. Torni în vie apă şi creşte vin“, după cum spunea scriitorul român Vasile Ghica. Și minunile naturii continuă să se înfăptuiască de sute de ani încoace. Cramele construite de prințul Anton Bibescu au fost refăcute complet în perioada 2008 – 2009, respectând arhitectura inițială, și au fost dotate cu utilaje de vinificație produse în Franța și Italia. Oamenii din Corcova continuă să muncească la vie, așa cum o făceau moșii și strămoșii lor.
Pe dealuri, printre rândurile de viță-de-vie, în bătaia vântului, oamenii locului culeg strugurii. Deși din zi s-a scurs mai bine de jumătate, nimeni nu afișează un aer obosit, fie că e vorba de simpli culegători, cărăuși ce poartă în spate, ca un ghiozdan, un suport de transportat mai ușor lădițele pline sau oamenii de pe tractorașele ce le duc spre cramă. Ai senzația că ai pătruns într-un stup. Intrăm printre rândurile de vie. Încercăm să urmărim cu privirea mișcările culegătorilor. Cleștele taie cu repeziciune ciorchinele de strugure, fără ca măcar o boabă să ajungă pe pământ. Se pun în găletușele ce stau agățate printre frunze, iar atunci când vine omul cu „ghiozdanul“, lădițele se umplu cu repeziciune. „În fiecare an venim. Toate anotimpurile le petrecem aici, în vie. E o relaxare. Culesul îmi place cel mai mult“, mărturisește Magdalena Nedelcu, o localnică din Corcova.
Gustăm un bob din atât de aromatul soi Ottonel, „cel mai bun din vie“, după cum îl laudă oamenii locului.
Luăm același drum prin pădurice pentru a ajunge la cramă, unde se descarcă lădițele aduse din câmp. Strugurii sunt puși în aparatul de desciorchinare. „Pentru a nu altera gustul vinului, se separă boabele, iar scârcii ies pe cealaltă parte. Bobițele se duc într-un aparat de răcit, deoarece vin calde din vie și trebuie răcite pentru a nu altera culoarea vinului. Apoi merg în presa care este controlată de un computer. De acolo iese mustul“, spune Mariana Necșoriu, economist la Crama Corcova. Totul se desfășoară cu precizie.
Parfumul strugurilor de Corcova dă o notă aparte poveștii care se scrie și astăzi și care aduce, în prezent, puţin din La Belle Époque, puţin din Bordeaux, puţin din povestea unui prinţ român care a iubit Franţa, dar și puțin din dragostea oamenilor pentru locurile în care își duc traiul.
