În 1907, răsculaţii din Oprişor, județul Mehedinţi, au devastat pivniţa boierului Belia şi i-au luat sticle cu vin vechi. Azi, comuna Oprişor trăieşte de pe urma unei podgorii, dar și din zootehnie.
Răsculaţii din Oprişor, Mehedinţi, au devastat în anul 1907 pivniţa boierului Belia şi i-au luat sticle cu vin vechi de 30 de ani. Azi, pe boierul locului îl cheamă Carl Reh. Nici unul dintre ţărani nu l-a văzut la faţă, deşi comuna trăieşte din munca la podgoria lui, din care ies vinuri nobile ce sunt vândute în ţară şi în Germania.
După ce în 1907 părinţii sau bunicii lor au murit pentru o bucată de pământ, în 1990 sătenii din comuna Oprișor şi-au recăpătat pământul și l-au vândut apoi prin 1999 lui Carl Reh. Erau ori prea săraci, ori prea bătrâni ca să-l mai lucreze cu mâinile lor. Astăzi, cei mai harnici sau cei care au nevoie de bani se duc zilnic la vie, la tăiat, la stropit sau la recoltat, după anotimp. Unii dintre ei sunt angajați permanenți. „Câțiva fermieri au început să comaseze pământurile. A venit o firmă din Germania, de talie mondială, a cumpărat terenurile și a reînființat plantațiile de vii, pe o suprafață de peste 250 de hectare, pe vechea plantație. Ea arată astăzi ca în Occident. Au modernizat crama. Oprișor a fost recunoscut din cele mai vechi timpuri pentru vinurile roșii. I se dusese faima în lume. Eu am venit inginer la cramă în 1978. Țin minte și acum că înainte de 1989 au venit japonezii și au cumpărat vin de aici. Sute de vagoane de vin roșu. De asemenea, în Europa, când aveau loc întâlniri ale viticultorilor, trebuia să se ducă și cei din Oprișor, astfel nu se țineau concursurile“, povestește primarul comunei Oprișor, Gheorghe Alexandru.
La Oprișor, plantațiile de viță-de-vie, întinse pe sute de hectare, oferă astăzi o imagine desprinsă parcă din filme. Rândurile cu soiuri alese, cocoțate pe dealuri, într-o simetrie perfectă, arată călătorului prin aceste zone că și în România se poate lucra cu precizie nemţească. Și la cramă lucrurile oferă același tablou, fie că vorbești de hala de vinificație primară, sala de maturare a vinului la baric – unde lemnul de stejar imprimă o aromă deosebită anumitor soiuri de vin care se pretează pentru maturare – ori de secția de îmbuteliere a produsului finit.
De la cultura viței-de-vie la creșterea animalelor
Pe vremea CAP-ului, o bună parte a populației din Oprișor lucra la cramă. „Fiind forță de muncă multă, fiecare trebuia să-și facă normele și atunci era «goana după norme». Circulau povești despre plantarea viilor. Se spunea că plecau oamenii noaptea cu felinarul și la lumina lui făceau terasele. Luptau ca să prindă teren cât mai mult ca să facă norme cât mai multe la CAP. Înainte se plantau pomii și vița-de-vie pe terenuri improprii culturii mari, iar în Mărcuia era un deal și l-au transformat în plantație de viță-de-vie. Se lucra cu atelajele cu cai și se stropea manual cu pompa în spate“, povestește edilul Gheorghe Alexandru.
Anii au trecut, CAP-ul a dispărut, crama a fost cumpărată, oamenii și-au vândut pământurile și au rămas să crească animale, a doua sursă de venit pentru cei din Oprișor. „Eu cu animalele m-am pomenit de la tata. Am venit șofer la CAP. S-a terminat cu el și m-am apucat de crescut oi și capre. Astăzi toți cei trei copii ai mei au aplicat pe Măsurile 112 și 141 și astfel am reușit să creștem numărul de capete. Avem astăzi 600 de oi și capre. De trei ani nu mai facem brânză decât pentru consumul propriu. Nu avea un preț. Exportăm, în schimb, miei la arabi, în Iordania. Anul trecut am trimis 400, iar acum, în prima tranșă, trimitem 350 și mai urmează și la toamnă. E mai rentabil, căci brânza a ajuns la noi la cinci lei kilogramul și nu merita“, a spus Marin Neagoe.
Oprișor este un punct de referință pe harta producătorilor de vin roșu de calitate superioară, dar și a crescătorilor de animale.
