Elisabeta Militaru, absolventă a Colegiului Național „Carol I“ din Craiova, a adus instituției de învățământ, încă un premiu: locul trei la Olimpiada Internațională de lectură. Este al doilea an consecutiv când se întoarce cu o astfel de distincție. Anul trecut, la Olimpiada Internațională de limbă, literatură și spiritualitate românească a obținut același loc.
În povestea unui olimpic internațional pasionat de foșnetul paginilor de volum și de rândurile adunate între coperte se regăsește și o tânără care știe să viseze frumos și să-și croiască lin drumul spre succes.
Numele personajului principal din această narațiune este Elisabeta Militaru, absolventă a Colegiului Național „Carol I“ din Craiova. A trecut examenul de bacalaureat cu 10. Examenul de intrare la facultate i-a mai adus alte două note de zece, pentru că Elisabeta este din această toamnă studentă atât la Facultatea de Filosofie, cât și la Facultatea de Psihologie din București, dar a ales psihologia.
„Psihologia mă atrage pentru că e modalitatea mea de a interpreta lumea care mă înconjoară. Comunicarea cu cei din jur îți oferă ție ocazia, nu neapărat să-i înțelegi pe ceilalți, ci să te înțelegi și pe tine. Oamenii sunt ca niște cărți pe care ai putea să le interpretezi și să îl ajuți să se integreze într-o societate sau să înțelegi anumite cauzalități sau efecte pe care comportamentul uman le are“, ne explică Elisabeta Militaru.
Deși este studentă a Facultății de Psihologie din București, olimpica internațională va aplica pentru o facultate din Anglia. „Voi aplica în străinătate. Psihologia în sine e un domeniu destul de delicat în România. E privită cu un atare scepticism, o atare reținere. În străinătate ea are o direcție clară. La ei societatea este înțeleasă mult mai bine decât la noi și acolo psihologii nu sunt dați la o parte. În România va fi o etapă, va trece, va fi o generație care va face această trecere. Poate că voi fi eu, poate nu. Rămâne de văzut. Dacă ar fi să mă întorc în România, mă voi întoarce cu viziunea de acolo și voi încerca să-i fac psihologiei un loc în societatea noastră“, este visul frumos al unei tinere absolvente de liceu.
În universul fascinant al cărților
Până ca acest vis să se contureze, Elisabeta Militaru a reușit să fructifice întâlnirile fascinante cu volumele de cărți, iar rezultatele la olimpiadele internaționale de limba și literatura română confirmă acest lucru.
Au intrat în viața sa încă din primii ani de viață. Au existat povești care i-au influențat copilăria și mai apoi adolescența. „Povestea care mi-a marcat copilăria în mod radical a fost «Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte», pentru că tata mi-o citea aproape în fiecare seară pentru că eu i-o ceream. De fiecare dată mi s-a părut absolut fascinantă. Întâmplarea a făcut ca scriitorul român preferat, Noica, să aibă și o interpretare extraordinară a acestui basm. Am o legătură spirituală deosebită cu acest basm care a avut rădăcini în copilărie și mi-a rămas în minte de atunci“. Anii au trecut, copilul a crescut transformându-se într-un frumos adolescent ce a continuat să viseze, după cum ne destăinuie și profesoara de limba română de la Colegiul Național „Carol I“, Ofelia Burtea, cea care de altfel i-a acordat încrederea și susținerea pe drumul succesului internațional și nu numai.
„Într-o lume a alunecărilor, a degringoladei, a pragmatismulu, Elisa știa să viseze și exprima ce visa. Îi plăceau cărțile și atunci am crezut în ea și am zis că o să fie prima. Tot timpul i-am zis acest lucru. Am crezut în ea. Indiferent de ce va face, cuvântul e vocația ei… Ea zboară în cultură“, a menționat Ofelia Burtea.
În anii adolescenței, cărțile au continuat să-i fie Elisabetei Militaru prieteni de nădejde. „Crimă și pedeapsă“, apoi „ca viziune filosofică și literară, pentru că are anumite afinități aș zice «Așa grăit-a Zarathustra» de Friedrich Nietzsche. E cartea pe care nu aș putea să mi-o înstrăinez niciodată“, „Procesul“ de Kafka, „1984“, „Arhipelagul Gulag“, „Străinul“ i-a marcat existența, au ajutat-o după cum ea ne mărturisea să se întâlnească cu sine.
„Actul de a lectura pentru un cititor autentic, incluzându-mă și pe mine implicit în categorie, e maniera unui om de a pune un paravan între el și lumea exterioară și de a fi doar el cu sinele, în intimitatea, singurătatea și tăcerea lui, lucru care i se întâmplă destul de rar în zilele noastre. Este o stare de fapt pe care eu nu am întâlnit-o în nici o altă activitate.
Cartea cred că va rămâne singura noastră posibilitate de a fi noi cu noi înșine și de asta cred că va avea un viitor“.
Omul e o sumă
de întâlniri
Întâlnirile Elisabetei Militaru cu Ofelia Burtea, atunci când Domnia sa a venit în clasa din care făcea parte și ea, au ajutat la clădirea unui viitor frumos al elevei de clasa a XI-a de atunci.
„Când doamna profesoară Ofelia Burtea a venit la noi la clasă, mi-a stârnit dorința de a mă afirma la olimpiade de limba și literatura română, dar și de a găsi o anumită manifestare a mea ca potențial scriitor. De atunci am început să particip la competițiile școlare. Dânsa a avut o încredere absolut uimitoare în mine, fără să mă cunoască de mai mult de o jumătate de an. Mi-a dat impulsul de care aveam nevoie. Când vezi ca elev o asemenea încredere în potențialul tău nu ai cum să nu fii impulsionat“, a mărturisit Elisabeta Militaru. Așa a reușit să obțină premii importante la olimpiade internaționale de limba și literatura română, doi ani consecutivi, o premieră pentru un elev craiovean.
Grație întâlnirilor fericite pe care le-a avut în viață, olimpica internațională își croiește astăzi cu ușurință o cale spre succes, spre realizări mărețe.
„Făcând o incursiune în anii de liceu, cred că nu mi-a scăpat nimic și pot să spun că am făcut ce mi-a plăcut. Am avut oameni cu adevărat extraordinari aici în școală care mi-au marcat anii de liceu, așa cum nici o altă școală nu ar fi făcut-o. Au fost cu certitudine ani frumoși. De asemenea, au fost în mod clar niște persoane care m-au marcat și care mi-au oferit o direcție indiferent dacă i-am întâlnit o dată, de două ori sau de două sute de ori. În primul rând, tatăl meu a fost pentru mine și un mentor și omul care mi-a fost alături, care mi-a dat o direcție spirituală. Doamna profesoară de română Ofelia Burtea a fost altă persoană importantă pentru mine. Știu că pare un clișeu, însă pentru un elev este capital ca un om din spatele catedrei să-ți ofere încrederea de care ai nevoie ca să poți continua. În afara unei liste obișnuite, firești, aș include și întâlnirea cu D. R. Popescu, cu care am avut ocazia să vorbesc o singură dată. A fost însă una dintre acele întâlniri care vor rămâne memorabile toată viață“.
Întâlniri fericite, o dragoste aparte pentru cărți, munca și dăruirea i-au adus succesul tinerei care și pe viitor ne va face mândri că vine de aici, de pe meleagurile noastre.
Profesorul despre elevul său
„În lumea asta a căderilor, a răsturnărilor de valori, Elisa este o rara avis. Parcă e decupată dintr-o carte. Asta nu înseamnă că nu intră în realitate. Realitatea ar trebui să se plieze pe elite. Din păcate, realitatea ne imprimă alt ritm, al nonvalorilor și, dacă nu-ți cultivi valorile, ajungi să nu le mai produci. Elisa se încăpățânează să existe. Am avut bătălii pragmatice pentru a o impune la olimpiadă. Nu e recunoscută valoarea. Este un om cu un rafinament extraordinar. Un om care știe să depășească tangibilul. Ea intră cumva fără patetisme într-un fel de metalume. Sper să se realizeze. E ca un cântec de lebădă pentru mine“, sunt cuvintele profesorului Ofelia Burtea, cea care a intuit în elevul său resurse reale, pe care a știut să i le pună în valoare, dându-i lui, învățăcelului din bancă, încrederea de care avea nevoie pentru a se descoperi și a conștientiza valoarea pe care are.
