Situată la aproximativ 17 kilometri de municipiul Craiova cu acces din DN 55 Craiova-Bechet, dar și din DN 6 Craiova-Caracal, comuna doljeană Ghindeni este înconjurată de păduri și are în apropiere Lacul Lala, zestre naturală care îi conferă un veritabil aer turistic.
Venind dinspre Malu Mare spre Ghindeni, nu ai cum să nu sesizezi calitatea bună a drumului. Nu după mult timp apar şi primele case. Modeste, unele chiar sărăcăcioase. Tinerii care au avut noroc şi-au găsit un serviciu în Craiova şi au lăsat bătrânii locului să se ocupe cu agricultura şi creşterea animalelor. Şi totuşi, unii dintre ei s-au întors acasă, la Ghindeni, să pună pe picioare o afacere, cum este cazul lui Marian Geantă. Are 38 de ani şi după ce a încercat să-şi facă un viitor în oraş s-a întors în comuna natală: „Am hotărât să vând ce aveam, un apartament. Asta se întâmpla prin 1998. Am început să-mi iau nişte utilaje agricole cu care să prestez servicii. Am luat pământ în arendă până am ajuns la 200 de hectare. M-am gândit apoi că afacerea ar merge mai bine dacă aş lua şi câteva animale. Rămâneam cu paie, coceni şi nu aveam ce face cu ele, aşa că acum o lună am cumpărat 31 de vite de carne rasa Angus, din Scoţia şi din Germania. Am achiziționat şi 20 de hectare de pământ, păşune, ale fostului boier Davidescu, care avea moşie aici. Nu am putut face faţă fără ajutorul băncii. Este foarte greu, mai ales când nu ai sprijin din partea statului. De exemplu, anul acesta am pierdut subvenţia pe cap de animal. Vitele ar fi trebuit să fie în fermă până pe 17 şi eu am ajuns cu ele pe 22. Pentru cele cinci zile nu am mai putut primi subvenţia. Se duce un an pentru cinci zile. Îmi planificasem să cumpăr câteva utilaje care să-mi fie utile la fermă. Dar asta e“. Nu capitulează. Știe că numai prin muncă poate pune pe picioare o afacere de succes. A învăţat acest lucru când a început să lucreze pământul. Ferma sa se va dezvolta. Lângă Lacul Lala, într-un peisaj mirific, vitele sale pasc liniştite. Sunt pe mâini bune. Şi dacă afacerea va merge se gândeşte ca în preajma lacului să construiască o zonă de agrement și să populeze lacul cu puiet de pește. Dar acest plan mai are de aşteptat.
Nu este singurul crescător de vite din zonă. Mai există în Ghindeni crescători de capre şi de oi. Există şanse ca lucrurile să se schimbe și ca locul să înflorească.
Pregătirea din vacanţă
Sunt tineri în Ghindeni preocupaţi de viitorul lor, aşa cum este şi Ninel Florea. Deşi este vacanţă, l-am găsit studiind alături de profesoara sa de matematică. Avea în faţă câteva fişe cu probleme de geometrie şi o carte de engleză. Se oprise asupra matematicii. Geometria îl punea uneori în dificultate, aşa că a încercat să se perfecţioneze. A terminat clasa a VII-a cu zece. Ştie că îl aşteaptă un an greu, când va trebui să susţină un examen important. Vrea să prindă un loc la primele trei Colegii din Craiova: „Buzeşti“, „Carol“ sau „Elena Cuza“ şi pentru acest lucru ştie că trebuie să muncească. „Este elevul nostru cel mai bun. Este o plăcere să lucrezi cu el. Este extrem de conştiincios. Vreau să îl ajut să-şi aleagă o meserie pe care să o urmeze cu plăcere. A fost singurul care a răspuns solicitării mele de a lucra şi pe timpul vacanţei. Noi am lansat această propunere tuturor elevilor noştri. Sunt încântată că este interesat. Atâta timp cât suntem în activitate suntem bucuroşi să îi ajutăm“, a precizat Dana Luca, profesoara de matematică a Şcolii din Ghindeni.
Unitatea de învăţământ este declarată şcoală europeană din 2008, când s-a pus la punct proiectul de parteneriat internaţional din cadrul programului COMENIUS, finanţat din fonduri de la Comisia Europeană. Elevii şcolii au avut ocazia, graţie acestui proiect, să vadă cum studiază colegii lor din Danemarca, Lituania, Bulgaria, Turcia, Spania, Portugalia, Germania, Polonia, pentru ca mai apoi şi cei de acolo, în cadrul schimbului de experienţe, să viziteze şcoala din Ghindeni. A fost mai dificil, după cum ne spune primarul comunei, Marin Motoi: „Noi îi cazăm pe la oraş că mai avem wc-uri în curte şi nu vrem să ne vadă turcii şi grecii că ne ducem în fundul grădinii“.
Deşi şcoală europenă cu numele, instituţia de învăţământ mai are multe lipsuri la capitolul imagine. Acoperişul trebuie înlocuit, căci există clase în care tavanul este afectat de ploi, iar iarna încălzirea se face la sobe. „Venim la patru dimineaţa şi cărăm cu braţele lemne din curte iarna, ca să se poată desfăşura activitatea în şcoală aşa cum trebuie“, a mărturisit cu tristeţe una dintre îngrijitoarele şcolii.
În acest an, consiliul local şi-a propus ca din puţinul de care dispune să rezolve aceste probleme. „Din puţinul pe care l-am avut, două miliarde, am reuşit să punem ceva deoparte pentru reparaţia acoperişului şi pentru montarea unei centrale, aşa că vom rezolva problema în cursul acestui an“, ne asigură primarul.
Problemele comunei
Probleme sunt multe în comuna Ghindeni, iar bani puţini. „Canalizarea s-a rezolvat în proporţie de 10%. Am primit patru miliarde din 40. S-au oprit lucrările, nu mai sunt bani. Cred că o să se strice şi ce am făcut până acum dacă ne dau banii peste zece ani. Gândiţi-vă numai că lucrările au început în 2008. Avem nevoie să modernizăm drumurile din comună. Sunt proaste şi trebuie întreţinute. Nu avem bani. Ba mai mult, noi nu avem nici balastiere cum au alte comune. Mai trebuie să le pietruim măcar, dacă nu suntem în stare să le modernizăm. Am luat acum hotărârea în consiliul local să achiziţionăm şi noi un utilaj din acesta pentru a face configuraţia drumului, pentru a-l nivela când plouă. O vom face cu fonduri proprii.
Trebuie să rezolvăm şi problema gunoiului, pentru că la ora actuală nu avem un contract cu o firmă care să asigure ridicarea lui. Am lucrat cu o societate care a dat faliment. Nu avem voie nici să dăm foc, nici să-l aruncăm peste tot. Îl mai strângem, îl depozităm centralizat şi mai găsim câte o maşină şi îl mai ducem la Mofleni. Dar asta în limita posibilităţilor“, a mai declarat primarul urbei.
Dispensarul a funcţionat şi mai funcţionează, însă pentru scurt timp, într-o anexă de pe proprietatea boierului Davidescu. Într-o curte mare în care timpul a mai lăsat în picioare doar casa boierului, grav afectată şi ea, urmele unei foste gheţării, o altă clădire care era adăpost pentru animale şi pentru depozitarea cerealelor, într-o căsuţă părăginită îşi găsesc alinarea bătrânii locului, copiii, oamenii suferinzi. „Satul a fost în câmpul unguresc, dar odată cu stabilirea boierului Davidescu aici, vatra satului s-a mutat. Era un boier înstărit. Avea în casă instalaţie sanitară. Şi trebuie să vă gândiţi că era vorba de anii 1800. Tot aici, în curtea aceasta, era şi o bibliotecă, care a căzut la cutremurul din 1977. Avea pătule, magazii, cuptor de pâine lângă gheţărie. În casa sa a funcţionat multă vreme şcoala. Astăzi doar dispensarul a rămas aici, într-o anexă, dar am reuşit să cumpărăm şi să reparăm o clădire a Cooperativei, să punem termopane, centrală termică, gresie, faianţă. Am reparat şi acoperişul şi, în curând, vom muta dispensarul acolo, asigurând consultaţii medicale în condiţii optime“, a precizat viceprimarul comunei Ghindeni, Leonică Papa.
Bani sunt puţini în Ghindeni, aşa că cei care nu dispun de venituri şi au un petec de pământ de lucrat scot pe câmp utilaje agricole rămase moştenire de la bunici. Am întâlnit oameni care îşi munceau pământul cu prăşitoarea trasă de cal. „Am schimbător de viteze manual. (Şi ne arată bicul din mână cu care struneşte calul uneori – n.r.). E mai ieftin să muncim aşa. Mergeţi cu mine să vedeţi unde au băgat cultivatoarele! E mai prost decât ce am eu aici. Nu avem bani să plătim tractoarele. În plus, ele nu-şi fac datoria. Au discuit. Dar dacă i-ai vedea cum merg. Uite aşa cu discul în aer, nu pe pământ. E mai ieftin să lucrez eu pământul cu ce am.
Părinţii mei au făcut două războaie ca să câştige o brazdă de pământ, iar noi la ora actuală vrem să o dăm pe nimic! Mi-au rămas moştenire de la părinţi plugul, prăşitoarea. Nu vreau să le pierd“, a spus cu năduf Constantin Pârvu.
E aproape ora prânzului, dar nici calul, nici omul nu păreau obosiţi. Pământul trebuie îngrijit ca roadele să fie pe măsură, iar oamenii locului ştiu asta, aşa că nu au timp de pierdut.
