Dincă Schileru, o legendă a Gorjului, a făcut în Oltenia prima încercare rudimentară de a scoate petrol și a descoperit la Schela singurul zăcământ de antracit din România. A fost exponent al clasei țărănești în Parlamentul Regatului România, unde își purta cu mândrie costumul popular gorjenesc, căruia acest „superb bărbat și splendid Oltean“, cum zice Arghezi, îi dăduse o anume specificitate și strălucire.
„Splendid oltean. Scris de sus în jos pe toată înălțimea spetelor lui de dimie albă fină, cu găitane negre de ibrișin, întortocheate în chirilice cusute cu meșteșug. El nu-și lepădase nici betele ce-i înfășurau de nenumărate ori rărunchii, pe intervalul pântecului dintre cioareci și piept. Numai lipsa pistoalelor te oprea să te gândești că e un haiduc“. Asta este imaginea celui care a cucerit o lume întreagă, creionată cu ajutorul cuvintelor de autorii volumului „Dincă Schileru – o legendă vie a Gorjului“, Gheorghe Nichifor, Doina Nichifor și Andrei Popete Pătrașcu.
Dincă Schileru s-a născut într-o zi de 6 noiembrie a anului 1846, în satul Schela din plaiul Vâlcan, județul Gorj, ca fiu al țăranilor moșneni Alexie și Ilinca. Bunicul din partea tatălui s-a numit Dinu Skeleru și se pare că a fost vătaf de plai și pandur în oastea lui Tudor. De la mama sa, a păstrat toată viața „o cruciuliță albă făcută de un călugăr de la mănăstirea Lainici, din lemn numit păducel“, pe care aceasta i-o „atârnase cu fir roșu la gât pe timpul când eram la scaldă pe la anul 1847-1848“. Și tot de la ea se mândrea cu „601 piese de aramă antice romane, diferite cu chipul împăratului Traian, ce le am de la mama mea Ilinca de la Schela și dânsa de la strămoșul meu Dinu Skeleru“.
A învățat carte în satul natal, atât cât se putea la acea vreme. „Dumnezeu îl înzestrase cu o inteligență vie și o putere de muncă cum rar se întâlnește“, se notează în Calendarul Gorjului. Alți cercetători susțin că doar 42 de zile s-a aflat la școală. Însuși Dincă Schileru recunoaște că și-a petrecut puțin timp pe băncile școlii din satul său de sub munte. „Domnilor, deși născut din sânul săteanului fără instrucțiune, regret aceasta, dar nu este vina părinților mei, ci a mea, că am avut nefericirea ca pentru mine să nu fie nici o carte tipărită pe care să o învăț. De aceea, voi vorbi cu inima adevărului, iar nu cu fraze luate din cărți și mai cu seamă după sisteme străine, care niciodată nu s-au potrivit nici cu obiceiurile, nici cu trebuințele noastre“, mărturisea olteanul în fața colegilor parlamentari.
O figură impozantă
Cine avea ocazia să-l întâlnească pe Dincă Schileru nu avea cum să nu-l remarce. Era o prezență distinctă. Specialistul în etnografie Olga Horșia menționa în volumul „Dincă Schileru – o legendă vie a Gorjului“: „Meșter cunoscut, cu atelier important în zona Gorjului – a creat o modă a costumului oltenesc, cu piesele de aba foarte bogat decorate, cunoscut sub numele de costum schileresc“. Pe de altă parte, Sabin Velican nota în „Dincă Schileru“: „Bărbat frumos, chipeș cu o mustață lungă, întoarsă haiducește, gata să înțepe la nevoie, avea însă ochii blânzi, privirea gata să facă bine semenului. Îmbrăcat în costumul său gorjenesc – hainele sale purtând de la el încoace denumirea de schilerești – nenea Dincă era, într-adevăr, o figură impresionantă“.
Întreaga sa viață a fost însoțit de portul său popular, indiferent că mergea în țară sau în afara ei. Exista la vremea aceea și o anecdotă. Se spune că odată ar fi vrut să intre într-un restaurant de lux. Nu i s-a permis accesul în port popular. A trebuit să se schimbe în haine moderne. A făcut acest lucru și, odată ajuns la masă în restaurant, spre uimirea celor din jur, și-a împrăștiat mâncare pe hainele moderne spunând: „Na, mâncați, că vouă vi s-a deschis ușa de la intrare“.
Idei puse în slujba țării
Acesta era Dincă Schileru, pe care aveau să-l cunoscă nu numai românii, dar și străinii: un om în port popular care a știut să lupte pentru țăranii și patria sa. Elocvent în acest sens este demersul pe care l-a făcut în exploatarea pământului dintre hotarele Schela și Hărăboru. Cunoscând încă din copilărie resursele subsolului de la Schela, a intuit că acestea pot fi valorificate atât în folosul propriu, cât și al conjudețenilor lui. „Ca parlamentar a insistat pentru executarea de prospecțiuni geologice în zonă, iar în capitala Angliei a reușit să convingă oamenii influenți pentru a investi în Gorj, în extragerea antracitului (…) Colindase pe la Londra, uimindu-i pe englezi cu alura sa atletică, aducând cu el bulgări de cărbune. (…) În anul 1893, afacerea este preluată de el, care exploatează prin sistemul aflorimentelor, cărbunele fiind transportat la Tg. Jiu, de unde era vândut la diferiți consumatori, în special pentru atelierele de fierărie“, se notează în volumul „Dincă Schileru – o legendă vie a Gorjului“.
În parlament, luările de cuvânt ale lui Dincă Schileru era frecvente în timpul ședințelor, fiind ascultate cu interes de consilieri, iar hotărârile adoptate în urma propunerilor sale, în favoarea vieții sătenilor gorjeni, l-au făcut cunoscut și apreciat în mediul rural. A susținut și a comentat frecvent legile de învoieli agricole, legea maximului, pe cea de împroprietărire, de organizare a învățământului primar, proiectele de reformă electorală, toate „prilejuri ca glasul său să răsune aspru și amenințător la urechile reprezentanților reacționarismului; un pătrar de veac, pumnul său de atlet a bătut cu îndârjire în poarta zăvorâtă care apăra drepturile claselor noastre privilegiate“, se specifică în „Dincă Schileru – o legendă vie a Gorjului“.
Dincă Schileru va lăsa posterității școala de la Bâlteni ce-i poartă numele, alături de care pune și fundația noii biserici, organizând în județ conferințe și serbări școlare, făcând donații substanțiale unor școli și publicații, unor biserici și așezăminte, ba chiar Muzeului Județean pentru constituirea fondului muzeistic.
Dincă Schileru rămâne o figură exponențială, emblematică a „spiritului pandur“, figură de țăran luminat, înzestrat cu darul cuvântului și cu duhul convingerii.
