http://www.youtube.com/watch?v=mtd3DTuP6wU
Tot mai mulţi localnici din Perişor cultivă căpşune, pentru comercializare sau pentru consumul propriu. Un fermier din localitate ne-a explicat ce fel de tomate se găsesc în pieţe şi ce soiuri sunt preferate în supermarketuri.
Dacă aveţi drum prin Perişor şi vă permite timpul să petreceţi câteva zeci de minute în compania unui doctor în agricultură care are mare dragoste pentru natură şi plante, atunci trebuie să treceţi pe la serele lui Marian Baronescu. Povestea lui ca şi întreprinzător privat începe în urmă cu 11 ani. Atunci, el s-a retras de la Sere Işalniţa, unde era inginer, şi s-a apucat de legumicultură pe cont propriu.
Căpşunării „made
in Perişor“
Am ajuns la fermierul din Perişor pe la vremea prânzului, în urmă cu câteva zile. Căpşunele roşii coapte se vedeau de sub frunzele vrejului puternic, iar altele uşor pârguite făceau o „baie de soare“, în puţinele ore însorite dintre ploile abundente ce s-au abătut asupra noastră în ultimul timp. Cu pasiune pentru culturile sale, Marian Baronescu ne spune că soiul acela este unul special, care se coace printre primele, şi că gustul lui este aparte. Rupe o căpşună mare, de un roşu intens, şi mi-o oferă. „Ca să vă convingeţi că am dreptate… Vi se topeşte în gură!“, îmi spune fermierul, sigur pe el. Abia după ce gust din fructul zemos înţeleg ce încerca să-mi explice Baronescu… Irigaţiile prin picătură şi câteva secrete ale meseriei sale, îmbinarea între muncă şi cunoştinţe temeinice de agricultură, plus sprijinul total al soţiei sale conduc la rezultate excelente în câmpul plin de căpşune al lui Marian Baronescu, unde sunt cultivate cinci soiuri.
Probabil terenul din Perişor este propice culturilor de căpşuni, pentru că mai mulţi agricultori din zonă i-au plantat, fie pentru consumul propriu, fie în scopuri comerciale, îngrijind căpşunii şi udându-i prin picătură, la fel ca şi în ferma inginerului cunoscut în zonă. „Înainte de a veni eu aici în zonă, oamenii spuneau că terenul nu este bun nici pentru legume, nici pentru pomi, şi nu ştiau bine dacă se pretează pentru cultura mare. Făcând nişte analize de sol pe banii mei, am aflat că PH-ul solului este de 6,5 – este foarte bun pentru plantă, structura solului e bună, textura e bună şi merg toate culturile, inclusiv căpşunul, care acum arată extraordinar. Din moment ce oamenii au văzut la mine că toate merg, au început să-şi defrişeze viile, să pună legume, să pună căpşuni şi eu mă bucur pentru ei! Este puterea exemplului…“, a explicat Baronescu, care încurajează munca, indiferent de domeniul de activitate.
De anul trecut şi până acum, Baronescu a reuşit să convingă supermarketurile că legumele sale produse la Perişor sunt numai bune de livrat către orăşenii ce se aprovizionează din astfel de centre comerciale.
De ce găsim în piaţă roşii zemoase, iar
în supermarket nu
În prezent, nu doar că fermierul nu face faţă solicitărilor venite de la supermarketurile din oraş, dar şi-a şi schimbat complet tehnologia de producţie. „Nu ştiu dacă datorită campaniei pe care am făcut-o anul trecut sau datorită legislaţiei care încurajează ca un procent din legumele şi fructele din supermarket să fie produse în România, dar situaţia s-a schimbat. Deja, 50% din producţia de roşii de anul acesta va fi destinată Metro şi am avut oferte şi de la alte supermaketuri, dar nu pot să livrez tuturor. Noi testăm să vedem ce vrea consumatorul. De ce vă spuneam că doar jumătate din producţie o duc în supermarket? Pentru că cealălaltă jumătate o voi vinde în piaţă. Omul cumpără ceva din piaţă şi altceva din supermarket. Ar trebui să înţeleagă toţi producătorii că, cu soiurile sau hibrizii cu care mergi în piaţă, nu poţi să te duci în supermarket. În piaţă, omul vrea o roşie mai coaptă, mai zemoasă, gustoasă, şi nu-l interesează cât rezistă acea roşie, pe când în supermarket trebuie să aibă toate trei calităţile: gustoasă, frumoasă, dar să fie şi rezistentă în acelaşi timp. De aceea noi venim cu hibrizi speciali pentru supermarketuri şi cu hibrizi sau soiuri speciale pentru piaţă, fără a fi ceva modificat genetic, ci doar soiuri ameliorate“, a spus fermierul doljean. În opinia specialistului, un producător ştie că soiurile pentru piaţă produc mai puţin, iar cele pentru supermarket produc o cantitate mai mare pe vrej, dar tomatele se coc mai lent.
Produce 100 de tone
pe an
În solariile sale se produc 100 de tone de roşii pe an, cu care s-ar hrăni câteva mii de oameni, toată vara.
După ce ne vorbeşte despre soiurile de roşii bogate în licopen (o substanţă ce dă gustul roşiei), recomandate diabeticilor şi celor bolnavi de inimă, fermierul ne conduce într-un solar imens, unde are loc cercetarea. Acolo sunt loturi de tomate, unde au fost plantate seminţe provenind din şase ţări.
După 11 ani de investiţii în ferma de la Perişor, aceasta este, oarecum, pe autofinanţare, pentru toate lucrările de zi cu zi efectuate. Pentru investiţii, se apelează în continuare la credite bancare, fără de care ferma nu ar fi rezistat până acum.
Părăsim ferma de legume şi pomi fructiferi ce se întinde pe două hectare şi pe fermierul care îşi dedică viaţa plantelor sale şi ajungem din nou pe Drumul Naţional 56 ce tranzitează localitatea, acolo unde se lucrează de zor, inclusiv la refacerea trotuarelor.
„Canalizarea nu e un lux. E o necesitate“
În acelaşi timp, în comună se fac şi branşamentele la sistemul de canalizare proaspăt realizat. „Cam 50% dintre locuitori s-au branşat la canalizare până acum. E utilă că, în primul rând, nu ni se mai poluează apa din fântâni, şi este şi igienă pentru copii. Majoritatea şi-au făcut deja băi în case şi acum au şi canalizare. E necesară. Canalizarea nu e un lux. E o necesitate! Chiar aveam nevoie de aşa ceva“, a spus Anişoara Şerban, o localnică din Perişor.
Primarul localităţii, Mariana Chipirlin, a spus că, în general, locuitorii de la stradă se branşează la sistemul nou de canalizate, dat în folosinţă în luna decembrie a anului trecut. Având în vedere că se betonează şi trotuarele, ar fi ideal ca locuitorii comunei să se branşeze la reţeaua de canalizare înainte de a fi finalizate, pentru a nu trebui sparte ulterior.
Empiric şi modern,
în acelaşi loc
La marginea satului, pe o parcelă de numai câteva sute de metri, tehnologia modernă se întâlneşte cu metodele tradiţionale păstrate de agricultori. De la geamul maşinii observăm mai întâi un cal care trage un utilaj (o prăşitoare), iar câţiva metri mai în faţă, un utilaj modern transformă în baloţi lucerna uscată, care poate fi utilizată ca hrană pentru animale la toamnă sau la iarnă. Şi mai în faţă, trei femei dau cu sapa de zor,
într-un câmp cu floarea-soarelui. Sunt femei tinere, care nu se sfiesc să participe la munca aceasta asiduă a câmpului şi care nu se opresc din săpat nici când poposim în dreptul lor, ca să le dăm „Bună ziua!“.
Aflăm de la edilul comunei că, faţă de alţi ani, au crescut suprafeţele cultivate cu mazăre boabe şi cu mazăre furajeră, pe care fermierii o comercializează la unităţile de procesare din Oltenia (din Caracal şi din Craiova), unde mazărea verde este ambalată în pungi, pentru consum, respectiv se îmbuteliază în borcane şi cutii.
Ar urma să apară o fabrică de detergent, care ar crea 30 de locuri de muncă
Satul este îmbătrânit, iar pentru puţinii tineri rămaşi nu se mai găsesc locuri de muncă. O mică speranţă de noi locuri de muncă în Perişor vine de la un potenţial investitor care vrea să deschidă o fabrică de detergent pentru spălătoriile auto. „Suntem în discuţii să concesionăm sau să vindem spaţiul primăriei actuale către un investitor care intenţionează să deschidă aici o fabrică de detergenţi auto şi ar fi foarte bine pe plan local pentru crearea de locuri de muncă. Suntem în discuţii care au mai fost, dar problema este financiară. Dânşii caută un furnizor mai ieftin de materii prime, ca să poată să dea drumul la afacere şi să aibă şi profit“, a declarat primăriţa Chipirlin. Noua făbricuţă de detergent ar urma să creeze 30 de locuri de muncă, a arătat primăriţa.
Primăria se va muta într-o clădire nouă, uriaşă, care se construieşte pe mai multe niveluri, în centrul comunei. Clădirea cea nouă contrastează cu casele mici din jur şi faptul că este construită pe o movilă o face să pară mai înaltă şi mai mare decât este în realitate.
… Optimism de fermier
Aproape de vremea amurgului, plecăm din comuna în care inventatorul Henri Coandă şi-a croit drumul către nemurire. În amintire ne rămâne parfumul proaspăt al căpşunilor de mai din fermă şi din curţile oamenilor, dar şi crezul fermierului cu care am stat de vorbă, care l-a parafrazat pe Ştefan Augustin Doinaş şi poezia lui în care un prinţ spera să găsească „mistreţul cu colţi de argint“. Marian Baronescu speră să se schimbe lucrurile în agricultura românească: „Eu încă mai caut mistreţul cu colţi de argint…“.
Comuna lui Coandă
Perişorul este locul unde inventatorul Henri Coandă a simţit curenţii de aer de pe dealurile din zonă, când venea la bunicii lui care trăiau în comună. Mulţi ani mai târziu, omul de ştiinţă a fost inventatorul primului avion cu reacţie din lume, după ce la 22 de ani a proiectat avionul fără elice, primul avion turbopropulsat, pe care l-a şi pilotat, în cadrul unui salon aeronautic de la Paris.
