http://www.youtube.com/watch?v=kAdQaNlUoN0
Pentru a crea, un artist, fie că este sculptor, pictor, ceramist, are nevoie de un spaţiu unde să îşi poată desfăşura activitatea. În Bănie, există ateliere ale artiştilor găzduite de ani buni de Studio Art Gallery, imobil situat pe strada Gheorghe Doja, unde dau viaţă operelor lor aproximativ 11 creatori de frumos, toţi membri ai Uniunii Artiştilor Plastici (UAP), filiala Craiova. Uniunea a primit cu ani în urmă o clădire, fosta Clinică de psihiatrie de la Leamna, unde nu există apă şi condiţii minime de civilizaţie. De asemenea, vizavi de fostul restaurant Cina mai există un spaţiu în care au atelierele doi pictori. Şi cam atât. Restul până la 60, căci acesta este numărul celor care fac parte din Uniunea Artiştilor Plastici, filiala Craiova, conform spuselor preşedintelui Uniunii, Marcel Voinea, se descurcă pe cont propriu, apelând fie la amabilitatea unor prieteni, fie găsind soluţii temporare care devin permanente, în subsoluri sau alte locuri mai puţin potrivite.
Realităţi din lumea artei
Am păşit în incinta atelierelor din cadrul Studio Art Gallery, acolo unde cei 11 artişti au un loc al lor de creaţie. Se împart şi aici spaţiile, doi artişti într-o încăpere. Un sculptor îşi găseşte ideile creatoare lângă un pictor. Cazuri fericite am spune, după ce cunoaştem situaţia altor artişti craioveni. Dan Nica, de exemplu, a trebuit să caute soluţii pentru a crea opere de artă ce încântă ochii şi bucură sufletul iubitorilor de frumos. Îşi desfăşoară activitatea în subsolul blocului în care locuieşte. O boxă mică i-a devenit atelier. Aici sculptează, iar geamul mic, ventilatorul şi o mască îl ajută să lupte cu praful rezultat uneori sau cu mirosul de diluanţi puternici. Şi dacă opera cere adăugarea unei culori, dă fuga din subsol în sufrageria apartamentului, transformată în atelier de pictură. Şevaletul pe care este aşezată o lucrare astăzi, masa de lucru din imediata apropiere a acestuia servesc artistului spre desăvârşirea operei de artă. „Există o cerere pe adresa Uniunii privind acordarea unui spaţiu, care are, cred, un deceniu vechime. Nu există spaţii pentru toată lumea. Au mai fost locaţii care s-au pierdut între timp. Momentan, eu lucrez în subsolul blocului în care locuiesc. Aici am improvizat un spaţiu pentru lucrurile care nu se pot face în casă, şi cu bunăvoinţa vecinilor pot să-mi văd de visele mele. Este o situaţie pe care o iau ca atare. Pentru mine, e bine că există şi această variantă. Sunt artişti care sunt în situaţii mult mai dificile, nu au la dispoziţie nici măcar un astfel de spaţiu pentru artă.
Mă limitez la sculptură mică. Le şlefuiesc jos şi le aduc sus pentru a le pune culoare. Sus înseamnă sufrageria apartamentului în care locuiesc. Acolo este atelierul meu de pictură, căci sunt lucrări care au nevoie de lumină naturală. Am scăpat de mobilă, am pus linoleum. E destul de dificil, dar când vezi lumea care te încurajează şi îţi admiră lucrările, nu te mai gândeşti la tot ce stă în spatele lucrărilor“, a mărturisit artistul craiovean.
Sacrificii impuse de împrejurări
Şi Lucian Irimescu este într-o situaţie asemănătoare. Atunci când are lucrări mari de sculptură, le realizează într-o hală, obţinută cu bunăvoinţa unui prieten, care îl găzduieşte pe perioada executării lucrărilor. Vara este bine. Mai dificil este de lucrat în restul anului, căci, atunci când plouă, apa curge prin acoperiş.
„Am avut un spaţiu foarte generos în Parcul «Romanescu», în locul care este denumit şi acum Palatul «Bibescu». Eram preşedintele Uniunii. În acea vreme, aveam un contract de comodat cu guvernul pe 25 de ani pentru clădirea din parc. Dar Palatul «Bibescu» a trebuit reabilitat. Noi, toţi artiştii de acolo, am convenit să părăsim provizoriu acest spaţiu, pentru a aduce clădirea la ceea ce se întâmplă acum. Era oarecum logic să nu mai stăm neapărat acolo. Fondurile atrase pentru reabilitare au venit datorită Uniunii, artiştilor plastici. Eu, personal, am făcut negativele la câteva elemente care sunt ornamentale, puse pe clădire, nu neapărtat în nădejdea că ne întoarcem acolo“, a declarat Lucian Irimescu.
Artiştii din cadrul Uniunii nu au mai creat niciodată acolo. Au primit, în schimb, o casă la Leamna: „După ce mi-am lăsat mandatul, cel care a venit după mine «a reuşit» să facă o înţelegere cu fostul primar, Solomon, şi dintr-o dată ne-am trezit la Leamna. Am primit nişte ateliere în locul fostei Clinici de psihiatrie, un spaţiu insalubru, cu şobolani, fără toalete, un dezastru. Ea aparţine în mod formal Uniunii“, a spus Lucian Irimescu.
Primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, a declarat că a încercat să-i ajute pe artiştii plastici care au depus solicitări individuale de spaţii. „UAP are sediu, plus etaj. Noi am încercat şi încercăm să-i ajutăm în limita posibilităţilor. Am avut solicitări individuale de la artişti, nu de la Uniune. Unora le-am dat curs, dar şi ei ar trebui să fie mai uniţi. Dacă doresc, pot să închirieze birouri la Centrul Multifuncţional, unde să-şi expună lucrările. Tot acolo pot să aibă şi atelierele de lucru, cu condiţia să expună pentru că este vorba de un centru expoziţional. Le-am propus ca în cadrul Taberei de Sculptură să lucreze în faţa Centrului Multifuncţional, dar au spus că fac zgomot şi i-ar putea deranja pe cei din jur. Şi aveau dreptate“, a declarat Lia Olguţa Vasilescu.
Mai mult interes din partea Uniunii
Artistul Lucian Irimescu consideră că Uniunea ar trebui să se ocupe de artiştii cotizanţi şi să fie mai prezentă în viaţa acestora. „De şase ani nu am un spaţiu al meu. Eu desfăşor activităţi diverse. Dacă am o lucrare de scenografie, mă duc într-un teatru, dacă am lucrări de pictură sau de grafică, îmi găsesc locul în una din camerele apartamentului, dar în momentul în care vreau să particip la un proiect de anvergură, cum a fost concursul cu statuile de bronz din Craiova, sau când am avut un proiect pentru o statuie precum cea a lui I.C. Brătianu pentru Piteşti, o lucrare de patru metri, turnată în bronz, e normal să am nevoie de un spaţiu adecvat pentru pregătirea unui asemenea edificiu.
Uniunea ar trebui să se ocupe şi de artiştii care depun cotizaţii, care formează un fond de pensii, şi care, de fapt, au reparat clădiri în oraşul nostru. Ar trebui să le ofere în mod onorabil celor care depun activităţi reale de creaţie un spaţiu corespunzător, pentru că, deşi sunt 80 de membri în cadrul Uniunii, nu ştiu dacă 10% dintre aceştia au activitate continuă“, a mai precizat Lucian Irimescu.
Adevărat creator de frumos, artistul craiovean nu capitulează în faţa situaţiilor neplăcute de acest gen. El continuă să încânte ochiul şi sufletul iubitorului de frumos, lăsând, aşa cum spunea Dan Nica, să nu se vadă urâtul din umbră.
