http://www.youtube.com/watch?v=DtDYgThZFiA
Zecile de minute de aşteptare în staţiile de autobuz ale elevilor care locuiesc în Izvorul Rece şi Rovine II şi urmează cursurile Şcolii Gimnaziale „Decebal“, dar şi condiţiile în care se află drumurile, ce aduc mai mult cu un peisaj rural, sunt doar câteva dintre realităţile unor cartiere ale Craiovei, oraş aspirant la titlul de Capitală Culturală Europeană.
Străzile din cartierul craiovean Izvorul Rece aduc mai mult cu uliţele unui sat. Bălţile de la ploile trecute nu au dispărut, iar cei care locuiesc în această zonă au obosit să se hrănească doar cu promisiunile electorale ale celor care le trec pragul din patru în patru ani. Apele adunate în urma ploilor le inundă gospodăriile, iar noroiul este la el acasă de fiecare dată când plouă. Canalizare nu există, şi nici pretenţii în ceea ce o priveşte: „Ştim că nu sunt bani pentru canalizare, dar măcar cu drumurile astea să se facă ceva. Ne-am înălţat podeţul ca să nu ajungă apa la noi. Suntem plătitori de taxe ca şi cei care locuiesc în Craiova, căci Izvorul Rece e cartier craiovean. Ne-au promis toţi care au venit că fac, că dreg, dar nu au făcut nimic. Să aducă măcar un buldozer, să ne niveleze drumul, ca să nu mai vină apa peste tot“, sună nemulţumirea Eugeniei Zgubin. Oriunde ai merge prin acest aşa-zis cartier auzi la fiecare colţ aceeaşi nemulţumire. „Intră apa peste noi în casă, cad gardurile jos. Şi-au luat angajamentul PSD, PNL, toţi care au venit pentru voturi. Nu au rezolvat nimic. Au zis că o să vină, dar doar îşi bat joc de noi. Bulucea nimic, Solomon nimic, doamna primăriţă nimic. Plătim şi noi impozit“, se revoltă Sanda Boangiu. La o altă poartă, aceeaşi supărare: „Condiţiile sunt foarte proaste. Ce s-a promis nu s-a făcut. S-a schimbat nomenclatura, sunt alte nume de străzi. Eu nici nu ştiu ce număr am la poartă. Vin pe aici doar înainte de votare. Atunci îi vezi, apoi se fac nevăzuţi, rămân doar promisiunile şi nămoalele. E mai bine la ţară, unde pe unele uliţe există asfalt“, mărturiseşte Renato Macovei.
Dintr-o maşină, un vecin îi susţine afirmaţiile: „Strada e problema noastră. Am zăpăcit maşinile pe ea. De ani buni nu s-au acoperit gropile astea. Acolo, în faţă, când plouă nu se mai poate trece. Anul trecut, în iarnă, când a dat zăpada, o singură dată au băgat un plug ca să ne desfunde. Am făcut noi cu lopeţile potecă pentru că nu puteam să ieşim la strada principală, dar plătim dări ca pentru zona B“, şi-a spus năduful Doru Duţu.
Supărarea e mare, la fel şi neputinţa. „Vine apa de sus, de la stradă, peste casă, dar n-am ce face. Am avut necazuri“, declară şi Ilie Tudose. Alt localnic îşi întoarce privirea spre gardul casei vecinului, care e înălţat cu multe straturi de pământ pentru a se apără de ape, spunând cu regret: „Vecinul şi-a înălţat că a avut cu ce. Eu nu. E greu“. Pare resemnat în faţa situaţiei. Rămâne să se lupte cu apele când le va coborî Cel de Sus din cer. Nu are altă posibilitate.
Ora de aşteptare
Din păcate, drumul nu e singura problemă a cartierului craiovean Izvorul Rece. Graficul autobuzelor, care astăzi ţin locul tramvaielor, nu corespunde de cele mai multe ori nevoilor celor din zonă. Elevii din clasele primare care merg la Şcoala Gimnazială „Decebal“ trebuie să fie de la ivirea zorilor în staţie pentru a putea ajunge la timp la şcoală. Intră în clase la 7.00 şi aşteaptă o oră începerea cursurilor. Problematică este şi plecarea spre casă.
Găsim şi noi în staţia de autobuz din faţa şcolii câţiva elevi din ciclul primar. Sunt din Rovine II (Troaca), cartier craiovean învecinat cu Izvorul Rece. E ora 12.00 şi ei aşteaptă autobuzul numărul 11, singurul care îi poate duce acasă. „La unu fără un sfert pleacă de la staţia din Piaţa Mare. Aşteptăm cam o oră. Ne mai dau voie învăţătorii şi mai stăm prin şcoală, pe hol. Copiii se încălzesc jucându-se“, spune bunica Maria Gijură, cea care astăzi îi însoţeşte şi pe copiii vecinilor spre casă.
Nici elevii din Rovine II şi Izvorul Rece, care urmează cursul gimnazial, nu sunt mai avantajaţi. De multe ori se învoiesc de la ore pentru a prinde autobuzul ce-i duce spre casă. „Seara e un singur autobuz, 102, căci 101 circulă doar până la cinci după-amiază. Copiii ies de la şcoală la 19.00 şi stau o oră în staţie. Uneori plătim taxi că nu avem încotro“, susţine Iolanda Bâlu, mama unui elev din Izvorul Rece care urmează cursurile gimnaziale ale Şcolii „Decebal“.
Problema este cunoscută de cadrele didactice, care arată uneori îngăduinţă şi permit elevilor părăsirea cursurilor cu câteva minute mai devreme pentru ca ei să poată avea un mijloc de transport sigur până acasă.
„Nu există o concordanţă între programul copiilor de la şcoală şi graficul autobuzelor. Dimineaţa, în jurul orei şapte, ajung copiii la şcoală, aşteaptă 45-60 de minute până încep orele. Şi cei de la clasele V – VIII sunt puşi în situaţia de a se învoi de la cursuri. Au cursuri până la orele 18.00, 19.00, iar mijlocul de transport este mai devreme. Dacă rămân la şcoală până la sfârşit riscă să piardă autobuzul, iar distanţele sunt destul de mari“, a precizat Mihai Cârlogea, profesor al Şcolii Gimnaziale „Decebal“.
Tot pe principiul înţelegerii se bazează şi cei care lucrează în zona cartierului Izvorul Rece. „Am vorbit cu şeful să plec mai devreme, ca să prind autobuzul de la ora 18.00, căci astfel sunt nevoit să aştept şi 45 de minute în staţie“, completează Adrian Spiridon, un tânăr care lucrează în acea zonă a Craiovei, oraş ce vrea să-şi adjudece titlul de Capitală Culturală Europeană.
Dacă se acceptă mai uşor situaţia unor drumuri pline de gropi şi bălţi, o gospodărie inundată de ape când îţi este lumea mai dragă, este din ce în ce mai greu de digerat situaţia unui copil de şapte – opt ani obligat să aştepte pe caniculă, ploaie sau ger un autobuz care să-l ducă în siguranţă acasă.
Până la închiderea ediţiei nu am reuşit să îl contactăm şi să obţinem un punct de vedere de la directorul Regiei Autonome de Transport, Radu Preda.
