FCU Craiova a obţinut în justiţie reintegrarea pe „Ion Oblemenco“, ordonanţa preşedinţială fiind executorie. Primăria a recuzat executorul judecătoresc desemnat să pună în aplicare ordonanţa. Instanţa poate dispune suspendarea executării până la judecarea cererii de recuzare. În acest caz, revenirea pe „Oblemenco“ se amână.
Municipiul Craiova şi Fotbal Club U Craiova SA s-au angajat cu toate forţele în războiul judiciar pentru controlul Complexului Sportiv „Ion Oblemenco“. După cum se ştie, pe 15 octombrie, Tribunalul Dolj a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de Fotbal Club U Craiova SA şi a dispus reintegrarea acesteia în complexul sportiv „până la data soluţionării irevocabile a cauzei având ca obiect instituirea dreptului de retenţie şi plata contravalorii lucrărilor de amenajare, modernizare şi îmbunătăţire a spaţiilor competiţionale şi de antrenament din cadrul stadionului“, hotărârea (nr. 23/2013) fiind definitivă, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen. Potrivit Codului de Procedură Civilă (CPC), municipiul poate face contestaţie la executare, situaţia fiind detaliată deja de GdS („Cum ajunge FC U Craiova înapoi pe «Oblemenco»“ – 17 octombrie 2013). Biroul Executorul Judecătoresc (BEJ) Titi Balaci ar fi urmat să se ocupe de punerea în executare a ordonanţei. Ieri, Titi Balaci a declarat că nu fusese înştiinţat oficial de această executare. „Executorul trebuie să se adreseze judecătoriei pentru încuviinţarea executării, care trebuie făcută de îndată. Totuşi, eu nu am fost înştiinţat oficial“, a precizat acesta pentru GdS. Pe 17 octombrie, Municipiul Craiova, prin primarul Lia Olguţa Vasilescu, a cerut recuzarea executorului Titi Balaci. Potrivit art. 10 alin (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, „executorul judecătoresc pentru care este cerută recuzarea poate declara că se abţine“. Totodată, „încheierea instanţei prin care s-a încuviinţat ori s-a respins abţinerea, precum şi cea prin care s-a încuviinţat recuzarea nu sunt supuse nici unei căi de atac“ (art. 10 alin. 2). În schimb „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs în termen de cinci zile de la comunicare“ (art. 10 alin. 4). Trebuie spus că „cererea de recuzare nu suspendă de drept executarea. Cu toate acestea, instanţa de executare poate dispune, motivat, suspendarea executării până la soluţionarea cererii de recuzare prin încheiere care nu este suspusă nici unei căi de atac“ (art. 652 alin. 2 CPC). Numai „în caz de admitere a cererii de recuzare, încheierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc urmează să fie păstrate“.
Motivarea judecătorilor
FCU Craiova a publicat ieri pe site motivarea hotărârii de admitere a cererii de ordonanţă preşedinţială iniţiată de club. Pentru a vedea pe ce se bazează judecătorii, trebuie să facem foarte pe scurt recapitulare. În 2011, municipalitatea a cerut Judecătoriei Craiova să dispună evacuarea Fotbal Club U Craiova de pe „Ion Oblemenco“, iar societatea controlată de Adrian Mititelu cerea despăgubiri de trei milioane de euro pentru investiţiile pe care pretinde că le-a făcut la stadion. În septembrie 2013, instanţa a separat procesul de evacuare de cel privind pretenţiile financiare ale lui Adrian Mititelu. În consecinţă, judecătoria a dispus evacuarea Fotbal Club U Craiova SA şi constituirea unui dosar nou, privind pretenţiile financiare. Interesant este că „instituirea dreptului de retenţie“ la care face referire ordonanţa se bazează pe dosarul disjuns de Judecătoria Craiova din cel de evacuare. Pe 15 octombrie însă, pe rolul instanţei figura un alt dosar de pretenţii, printr-o acţiune introdusă de Fotbal Club U Craiova pe 13 septembrie. Judecătorii de la Tribunalul Dolj susţin că, în ciuda disjungerii dosarului privind pretenţiile financiare, „instanţa era obligată să analizeze în principal cerinţele de admisibilitate în ceea ce o priveşte pe reclamantă şi nu pe pârâte. Or, din considerentele sentinţei apelate rezultă că instanţa de fond a analizat inexistenţa unui titlu în privinţa reclamantei, respectiv lipsa unui contract de concesiune, încetat din 2010, aspecte ce de altfel nici nu sunt contestate de către reclamantă“. Practic, cu toate că Fotbal Club U Craiova nu mai are contract de concesiune de trei ani, judecătorii susţin că în analiza cererii de ordonanţă instanţa de fond trebuia să judece în primul rând motivele invocate de club şi nu de primărie. Iar U Craiova „a făcut dovada că pe rolul instanţelor judecătoreşti există un litigiu având ca obiect şi instituirea dreptului de retenţie, cauză ce nu a fost finalizată“. Judecătorii susţin că „litigiul având ca obiect instituirea dreptului de retenţie se află pe rolul instanţelor de judecată, nefiind făcută dovada că în sensul acesta ar fi fost finalizat prin pronunţarea unei hotărâri“. Cine ar fi trebuit să facă dovada? U Craiova? Ce interes ar fi avut?
