Fabrica lui Savu Frăsie, Fabrica de Maşini Agricole şi Industriale Adolf Waidmann, «Viaţa», prima fabrică de paste făinoase din Oltenia, magazinul „Luvru“, magazinul cu vinuri şi băuturi spirtoase al lui Costică N. Vintilescu, Restaurantul Bufet Bodegă al lui Constantin Dumitrescu Goiceanu-Dină, fabrica de mezeluri a lui Fănică Calafeteanu erau, în vremea Craiovei de altădată, puncte de reper ale negoţului.
Toată lumea îi cunoştea şi îi respecta. Erau neguţătorii urbei, cu renume în acest colţ de ţară. Nu aveai cum să nu treci pragul cârciumioarei din Gara Craiova a lui Constantin Dumitrescu Goiceanu (Dină). Iată cum suna reclama faimosului local, redată în paginile lucrării lui D.E. Petrescu, „Un splendid colţ din România Mare“: „Printre tinerii comercianţi cari în scurt timp au reuşit să se bucure de o frumoasă reputaţie pe piaţa Craiovei este şi D-l Dină Goiceanu. De când D-sa a luat conducerea Restaurantului Garei Craiova, toţi cunoscătorii şi doritorii de o masă aleasă nu mai mănâncă decât la Dină.
Bucătarul-şef este un distins specialist în arta culinară pe care l-a angajat cu mari sacrificii.
Se serveşte mâncări calde şi reci la ori ce oră din zi şi noapte, stropite cu cele mai reputate vinuri.
Recomandăm cu toată căldura D-lor Voiajori cari trec prin gara Craiova să nu piardă ocaziunea şi să viziteze restaurantul lui Dină de unde vor pleca pe deplin mulţumiţi.
D-l Dincă Goiceanu şi-a luat de curând o demnă colaboratoare prin căsătoria ce a contractat cu D-şoara Marioara N. Vidrighin fiica marelui comerciant d-l Nicolar Vidrighin din Techirghiol Constanţa“.
De o deosebită apreciere în rândul semenilor se bucura şi Fănică Calafeteanu, fiul bătrânului Calafeteanu, care a făcut fală comercianţilor măcelari, el moştenind pe lângă un nume cinstit şi distinse aptitudini comerciale, pe care le practica pentru a fi de folos concetăţenilor săi. Acesta avea pe strada Justiţiei la numărul 26 un „Magazin cu Coloniale“ şi pe strada Sfinţii Apostoli la numărul 27 o „Fabrică de Mezeluri“, „ale cărei produse fiind superioare celorlalte fabrici, de la D-sa se aprovizionează aproape toţi comercianţii din Craiova şi din provincie“, se notează în lucrarea „Un splendid colţ din România Mare“.
Fabricile de altădată
Nu lipseau din peisajul Craiovei de odinioară nici renumite fabrici, cea de maşini agricole şi industriale a lui Adolf Waidmann, înfiinţată în 1895, sau prima fabrică de paste făinoase din Oltenia.
D-l Adolf Waidmann a deschis întâi o mică fabrică, cu o singură „Secţiune de Turnătorie, în care nu erau întrebuinţaţi decât cinci lucrători. Graţie capacităţei sale şi unei munci fără preget a reuşit, ca în scurt timp, să dea o desvoltare destul de mare întreprinderei, adăogând treptat şi alte secţiuni: Mecanică, Strungărie, Ferărie, Tâmplărie şi Modelărie. Tot D-sa a reuşit să inventeze aparatul de făcut şire de pae «Isbânda»“. Guvernată de acelaşi principiu al „clientelei mulţumite“ funcţiona şi „Viaţa“, prima fabrică de paste făinoase din Oltenia. „Este ştiut că Doljul produce cel mai superior grâu care conţine toate elementele necesare fabricaţiunei celei mai bune de paste făinoase, întrecând toate producţiunile similare din ţară, nu numai în calitate, dar şi în preţuri, fiind cele mai eftine.
Se execută comenzi pentru: Fidele, Macaroane, Lazane, Spaghete, Cuş-Cuş, Steluţe şi Orzişor, care înlocueşte cu mult succes orezul.
Fabrica are cele mai moderne instalaţii şi este condusă numai de specialişti.
D-l Păunescu, fondatorul fabricei şi D-l Marotineanu pun tot interesul ca numeroasa clientelă din întreaga ţară, să rămână pe deplin mulţumită“.
Pe străzile urbei
Comerţul era în floare. Clientul era tratat ca un rege, iar ofertele nu puteau fi decât unele foarte bune, menite să-l măgulească şi să-i satisfacă dorinţele cele mai exigente. Nimeni nu îşi putea permite luxul de a pierde în faţa celui ce trecea pragul magazinului. Astfel că, pe strada Unirii, puteai poposi la marele magazin cu coloniale şi delicatese, vinuri şi aperitive al lui Adam Popescu, „locul de întâlnire al elitei craiovene“ după cum însuşi proprieterul se mândrea. Tot pe Unirii, colţ cu Madona, la numărul 70 era „La Englez“ al lui Lazăr Dunchelblum, mare depozit cu „Bumbacuri Englezeşti En gros – En detail“.
Tot pe Unirii, la numărul 75, strălucea magazinul „Luvru“. „Acest magazin fiind cu totul nou, este asortat exclusiv cu mărfurile ultimelor creaţiuni. Bogat asortiment de Mătăsuri, Catifele, Postavuri, Confecţiuni, Pânzărie, Lengerie, Covoare, Preşuri, Linoleum etc. Asortiment complect de garnituri pentru rochii.
Preţuri fixe şi mai eftin ca ori unde. Echantilioane (eşantioane – n.r) se trimet franco în toată ţara.
Magazinul posedă un mare atelier de croitorie pentru confecţionare de costume taeor. Atelierul este pus sub conducerea unui specialist din marile ateliere din Berlin.
Magazinul este pus sub conducerea D-lor Voicu şi Sgândăreanu“.
Dacă, în schimb, doreai să pui pe masa din bibliotecă, unde domnii discutau probleme stringente ale societăţii, câteva băuturi alese, romuri, „cognacuri“ şi „licheuri“ din renumita fabrică „Bresson“, mergeai la Casele Vanghelie, pe strada Cuza Vodă, la numărul 41.
Renumit era şi magazinul cu vinuri şi băuturi spirtoase al lui Costică N. Vintilescu, de pe strada Madona, colţ cu Sfântul Dumitru. „Recomandăm celor bolnăvicioşi să nu mai dea bani la farmacie, ci să facă o cură cu renumitul pelin al lui Costică şi cu siguranţă se vor face bine.
Cei ce vor să uite necazurile vieţei, să se grăbească a cere lui Costică Elixirul Veseliei, care le va da un păhărel cu vin din Dealul Oltului – Drăgăşani, spre a se dispune imediat.
Fiindcă băuturica mai cere şi mâncărică, Costică Vintilescu a înfiinţat grătar special cu pârjoale, muşchiuleţi şi mititei“, notează D.E. Petrescu.
Aceasta era viaţa economică şi comercială a Craiovei, fascinantă, interesantă şi cu oferte fel de fel, care „eftineşte viaţa“, după cum sunau reclamele vremii.
