Extrem de talentaţi, cu pasiuni specifice vârstei, sensibili şi timizi, dar încrezători, aşa i-am putea caracteriza pe copiii aflaţi în casele de tip familial. Norocoşii îşi văd părinţii sau rudele periodic, cei mai mulţi însă, doar o dată pe an, în preajma sărbătorilor. Trăiesc alături de alţi copii aflaţi în situaţia lor în cele 15 apartamente de tip familial din Craiova.
În una din casele de tip familial din cartierul 1 Mai locuiesc opt fete, cu vârste cuprinse între cinci şi 16 ani. În holul apartamentului, pe un panou de onoare, fetele şi-au expus rezultatul muncii: diplome, medalii, premii. Nu se bucură de mângâierea mamei, nici de sfatul tatălui. Rolul de mamă îl îndeplinesc cele şase doamne supraveghetoare. Ele sunt cele care le încurajează să îşi urmeze visul, să ţină capul sus şi să lupte pentru că viaţa nu este uşoară. Săptămânal, un preot de la Mănăstirea Jitianu vine să le însoţească la slujba de duminică, le oferă sfaturi, le împărtăşeşte.
Fiecare copil ascunde o poveste de viaţă
Andreea şi Georgiana sunt norocoase, pe lângă colegele de apartament, ele se au una pe alta, sunt surori, iar la numai câteva blocuri distanţă, într-un alt apartament, se află alţi doi fraţi. Sunt extrem de energice, cu ochii mari şi un zâmbet molipsitor. „Ne vizitează destul de des asistenta maternală la care am trăit timp de patru ani. Ea este mami pentru noi. Practicăm atletism de performanţă, am reuşit chiar să câştigăm primele medalii“, a povestit Andreea, de 14 ani.
Luminiţa are nouă ani. Îi place la şcoală, este pasionată de concursurile de cultură generală. Împarte dormitorul cu sora ei Irina şi cu cele câteva jucării de pluş primite cadou de-a lungul anilor.
Denisa are 13 ani. A fost luată în urmă cu cinci ani, în regim de urgenţă şi adusă într-un centru instituţionalizat. A reluat legătura cu mama şi sora ei, care o vizitează ori de câte ori au bani. Este un copil cu chipul trist, vorbeşte puţin şi îți povesteşte în numai câteva fraze viaţa de până acum: „Nu merg să-mi vizitez mama, decât ea vine să mă vadă. Am un mare regret şi durere. Din păcate, nu mi-am cunoscut tatăl. A murit când mama era gravidă…“. Şi-a descoperit pasiunea pentru dans. Săptămânal, de doi ani, merge la Palatul Copiilor, la dansuri moderne.
Colega ei de dormitor, Gabriela, nu îşi mai aminteşte când şi-a văzut ultima dată mama. Femeia este plecată în Germania, iar în dosarele Direcţiei nu apare o adresă a acesteia. Păstrează însă legătura cu fraţii ei, la rândul lor instituţionalizaţi în casele de tip familial.
Casele de tip familial adăpostesc sute de copii
1.074 de copii sunt sub protecţie specială în judeţul nostru, peste 700 din ei aflându-se în centrele de plasament sau casele de tip familial. „Criza din ultima perioadă a dus la un număr îngrijorător de mare de copii abandonaţi. Lăsaţi în spitale, am fost obligaţi să îi preluăm. Cei mici, sub doi ani, au fost daţi în îngrijire asistenţilor maternali. Automat, copiii aflaţi la aceştia, de vârste mai mari, au ajuns în căsuţele noastre de tip familial“, a spus Cristina Tănăsescu, purtător de cuvânt al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj.
