Directoarea de resurse umane de la Ford, Angella Alexander, a povestit pentru GdS, care au fost experienţele sale cu oltenii timp de cinci ani, cât a locuit în Craiova. Ea pleacă în Brazilia, dar regretă nespus meleagurile noastre şi ospitalitatea românilor. Într-un interviu acordat GdS, al doilea de la venirea americanilor la Craiova, „Lady Ford“ a explicat că nu este exclus să se mai organizeze un nou program de plecări voluntare de la Ford şi că oamenii din fabrică aşteaptă accelerarea procesului de producţie. După ce a schimbat locurile şi rolurile celor aproape 4.000 de angajaţi din fabrică, după ce a mai angajat 590 de oameni şi a disponibilizat „la cerere“ 200 de salariaţi, directoarea de resurse umane pleacă în Brazilia. Iată cum vede un american viaţa în Craiova şi cum s-a ataşat de oamenii locului, respectiv ce îndemn are specialistul HR pentru angajaţii fabricii Ford, înainte de a se muta în Brazilia.
Gazeta de Sud: Doamnă Angella Alexander, cum a fost să locuiţi şi să lucraţi cinci ani în Craiova?
Angella Alexander: Pentru mine a fost o experienţă minunată şi a fost ceva unic şi special să lucrez cu echipa de aici.
GdS: Cum era fabrica atunci când aţi venit şi cum se regăseşte acum?
A. A.: Am venit aici în 2007 şi de atunci şi până acum a fost o transformare extraordinară, fiecare clădire, fiecare departament. Atât pentru mine, cât şi pentru restul oamenilor din fabrică a fost o schimbare mare. Toţi angajaţii au fost implicaţi în procesul de schimbare. Am încercat să facem un proces de transformare echilibrat. Şi am învăţat unii de la alţii.
GdS: Care este cea mai mare transformare a Ford în România de când a preluat fabrica de la Craiova şi până acum, mai ales pentru oameni?
A. A.: De fiecare dată evoluţia cu oamenii este cea mai importantă. Echipa noastră de aici este una dintre cele mai bune din Europa, în opinia mea.
GdS: Plecaţi în Brazilia. Vă pare rău că părăsiţi România?
A. A.: Plec în Sao Paulo, iar acolo sunt mai mulţi oameni decât sunt în toată România. Voi fi director de resurse umane pentru toate cele cinci fabrici Ford din Brazilia, care au 70.000 de angajaţi. Nu va fi uşor. Oraşul are 20 de milioane de locuitori. Dar inima mea e aici, sincer. Îmi pare rău de tot că plec.
GdS: Ce au spus colegii când au aflat că vă mutaţi în altă ţară?
A. A.: A fost un şoc pentru ei, cred, pentru că am fost aici cinci ani. Fiecare schimbare a avut aspecte dificile, dar şi bune. Eu cred că progresul nu poate exista fără schimbare. Noul director de resurse umane va fi Rob Ardley – el a fost director de resurse umane în Marea Britanie – şi cred că va fi o alegere bună pentru echipa de oameni de aici.
GdS: Care este lucrul care v-a marcat existenţa în Craiova?
A. A.: Cred că cel mai frumos lucru a fost să pot să mă plimb prin oraş, prin parcurile din Craiova, să merg la terase cu prietenii să bem o cafea şi să stăm de vorbă. În Sao Paulo nu voi mai avea oportunitatea să mă plimb ca aici. Cred că acest lucru îmi va lipsi cel mai mult. În Craiova te poţi plimba liniştit. Nici măcar nu trebuie să conduci. Cred că nu e tocmai potrivit să spun eu lucrul acesta (râde). Ba da! Trebuie să conduceţi peste tot şi trebuie să conduceţi chiar un Ford, dacă se poate. Cel mai mult mi-au plăcut oamenii de aici.
GdS: Există vreun om în Craiova sau în fabrica Ford care v-a influenţat pozitiv, care este un exemplu pentru dumneavoastră?
A. A.: Este o întrebare dificilă, pentru că am învăţat mult de la fiecare persoană pe care am întâlnit-o. Am o relaţie specială cu foarte multe persoane de aici şi îmi este foarte greu să aleg una. Toţi oamenii sunt prietenoşi. Ca o familie mare (…).
GdS: Care este cea mai frumoasă amintire care vă rămâne despre acest oraş?
A. A.: Când am venit în Craiova era în apropiere de Crăciun. Ne gândeam că vom face Sărbătorile aici singuri, eu şi cu soţul meu. Dar ceea ce m-a marcat la români a fost faptul că mulţi colegi, când au auzit că stăm singuri, ne-au invitat la ei în familie să facem Crăciunul împreună. În alte ţări nu este aşa. Pe când aici, oamenii tot timpul anului ne invită la ei acasă, să le cunoaştem familia, să stăm la un grătar. Este cu totul diferit aici şi este bine. Îmi va mai lipsi foarte mult plimbarea prin fabrică în fiecare zi. Îmi vor lipsi zâmbetele oamenilor din uzină şi din Craiova. (…) În plus, aici legumele româneşti au un gust foarte bun. În Statele Unite nu sunt aşa bune ca aici.
GdS: Dar cea mai neplăcută amintire a dumneavoastră care este?
A. A.: Câinii vagabonzi. Niciodată nu am găsit o soluţie pentru câinii vagabonzi.
GdS: Nici noi nu am găsit soluţii…
A.A.: Nici pentru câinii din fabrică, nici pentru cei de pe străzi nu am găsit soluţii. Cred că aceasta va fi o provocare mare pentru Europa – să găsească soluţii pentru câinii de aici (râde).
GdS: Apropo de oamenii de care v-aţi ataşat, cum a fost să puneţi în practică programul plecărilor voluntare de la Ford, în urma căruia 200 de oameni au fost nevoiţi să îşi dea demisia?
A. A.: În 2008, organigrama de aici era mult diferită de cea a Ford şi a fost nevoie de multe transformări şi toţi angajaţii au fost implicaţi. Până acum, a fost o perioadă de tranziţie care s-a încheiat. Am lansat producţia de motoare, am lansat vehicule. Şi aceasta este o soluţie normală în producţia de autovehicule.
GdS: A fost un program care viza, în principal, personalul TESA din fabrică sau s-a adresat şi muncitorilor?
A. A.: A fost o combinaţie. Şi muncitori, şi personal TESA, dar fiecare a avut o experienţă de viaţă în uzină şi sunt tristă să văd oamenii că pleacă.
GdS: Va mai fi un astfel de proces la Ford, în care oamenii să se înscrie voluntar pe listele de disponibilizări?
A. A.: Trebuie să fii flexibil şi să răspunzi nevoilor de business ale companiei. Acesta este îndemnul meu pentru angajaţii de la Ford.
GdS: Deci, nu excludeţi această posibilitate, ca programul de plecări voluntare să se reia?
A. A.: Nu exclud… Pentru mine acest gen de programe este dificil, dar el există în ţările în care Ford are operaţiuni.
GdS: Ce le displace oamenilor din fabrica Ford?
A. A.: Mi-aţi adresat şi data trecută întrebarea aceasta şi nu am putut răspunde. Acum am să vă spun că, evident, oamenii din fabrica Ford au problemele lor, atât personale, cât şi la serviciu. Dar pentru toţi, singura lor concentrare este accelerarea producţiei la Ford, a producţiei de calitate.
GdS: Vor mai fi angajări în fabrică?
A. A.: Pentru anul acesta nu mai sunt programate angajări la Ford. Rămâne de văzut pe viitor, în funcţie de planurile companiei şi în funcţie de modul în care va funcţiona piaţa auto.
GdS: Cum a fost România comparativ cu alte ţări în care aţi locuit?
A. A.: M-am mutat de 12 ori în viaţa mea, dar în Craiova am stat cel mai mult ca oriunde: cinci ani. Aici m-am simţit ca acasă. Aici sunt cel mai aproape de ceea ce înseamnă acasă. Am învăţat cât de important este să locuieşti într-o ţară şi să te poţi exprima în limba locală (Angella Alexander a învăţat limba română, urmând un curs de o oră în fiecare zi – n.r.).
GdS: Veţi învăţa portugheza acum?
A.A.: Desigur. Deja ştiu să spun „obrigado“, ceea ce înseamnă „mulţumesc“.
GdS: Ce este mai important pentru o femeie, cariera sau familia?
A. A.: Cel mai important este ca o femeie să poată să aleagă ceea ce vrea să facă în viaţă şi ceea ce îşi doreşte mai mult.
