Nicolae Iorga a ţinut neapărat, în numărul din 1925 al Arhivelor Olteniei, să ne încânte cu minunata viaţă pe care mai-marii Craiovei o duceau
Viaţa socială era strălucitoare, ne spunea el. Maşini noi cu „modele nouă aduse din Sibiiu, din Viena aveau multă trecere şi, amestecându-se cu vechile datine, dădeau societăţii din Capitala olteană o înfăţişare ciudată, dar plină de coloare. Rădvane, carăte englezeşti, butci «cu coperiş dinainte», cu «drugii modă de Beciu», naimod, văpsite roşu sau în alte colori bătătoare la ochi şi căptuşite cu «flus», străbăteau străzile prăfoase sau noroioase. Câte un boier sau cocoană aveau chiar «cort nemţesc», adecă umbrelă. Se dădeau mese cu tacâmuri şi şervete de cele nouă. Se aşezau, pentru plăcerea oaspeţilor, între farfuriile de porţelan «pui de lămâie şi de năramză cu rodul lor sau cu flori» în lăzi. Păhărele caranfile, butelurile sânt de criştal gros. În sticluţe se vede untdelemn care vine din Provenţa sau din Luca. Câte o zăharniţă uriaşă, un aufsaţ, naimod, şi el, cu o dumbravă şi cu jigănii, cum obişnuiesc de le fac, şi de argint, se ridică în mijlocul mesei. Sfeşnice de argint răspândesc lumina lumânărilor albe, care nu sânt de său“.
„Se cronţăne confeturi şi contide“
Papilele gustative nu erau nici ele uitate. Lumea bună se delecta cu „vin muşcatu, de Frontignan, vin de şpan, de Spania, dar şi vin de Tokaj şi vin de Rin, vin de Brabant (brabanţel), în care se înting pişcoturi dă cele lungi. Rozolul de Breslau, cel de Franţa, aperitivul epocei, fac gust de mâncare. Se cronţăne după masă confeturi şi contide. Vutca franţozască, ce să chiamă rum, află clăduroşi prieteni. Se bea şampanie şi sirop de ponciu, precum şi siropuri de lămâie, de migdale. Din ciubuce se fumează tabac de Pesta şi alte feluri străine. Se cere într’un ananas. Bucătăresele străine, fie şi numai Săsoaice, care au praxis de uscături, de bucate, de zaharica, socăciţele meştere de copturi sânt foarte căutate. Prezentinul, salamul se aduceau de dincolo la fiecare casă mai mare. Ciocolata, ceaiul, romul, erau băuturi obişnuite“.
Îmbrăcămintea se prefăcuse mult, dar şi coafurile, ne spunea Iorga. „Erau alte pieptănături, neacoperite de marame, şi chiar peruci. Se cerea ca ele să fie bine amestecate, lung cu lung şi scurt cu scurt, cu ţesătură tare, potrivite şi nu aşa încât, fiind păr prea mult, să se facă capul cât o baniţă, apoi uşoare, 50 dramuri cu scufă cu tot. Se purtau orbote albe faine, basmale de piept. Mănuşi de piele, albe, albastre, înfăşurau trândavele mâni albele. Pantofi, şuhuri înlocuiau condurii de Ţarigrad. Şi cutare era mai bucuroasă să poarte ştrimfi decât ciorapi“.
Milord, căţelul franţuzit
Venise vremea „apelor de obraz“, care însă stricau pielea curată. „Se căutau mult săpunurile pentru spălat cocoanele pe obraz. Catinca Ştirbei ştie cum se face a flutura elegant un evantaliu, care se zicea pe atunci, mult mai româneşte şi mai frumos, apărătoare. Iar în braţele vre unei cocoane mai în vârstă se alinta căţelul pitic, care se numia cu un nume frumos franţuzesc: Milord sau, pe româneşte, Miliort, şi ce jale era când muria drăguţul, aşa de fromoşel! Se căuta să fie flocos, cu părul mare, şi la cerere, se spunea apriat că să nu mai fie în toată Europa mai mic decât acela. Slujbaşul care voia să înnainteze răpede, nu uita să trateze cu astfel de cadouri pe câte o domnişoară din protipendadă, câte un mamuzel cu plăcere de câini mici de tot, cu părul mare, de care au damele cele mari pe lângă dânsele“.
„Ştofele“ apusene se cereau neîncetat. Cocoanele voiau „pânze de Eperjes, cartoane, maltehuri, batiste de musulin, telatinuri, pomenitele batiste de Linz de legat la gât, croazele cu flori mărunte şi vărgate, creditori cu vergi mărunţele, parcal, camarhol, şiftuh. Plac ceasornicele engleze. Mobila căpăta canapele şi scaune, cu postav fiştichiu, foarte preţuit. Sobe de her şi de cele supţiri înlocuiau pe alocuri vechile şi bunele sobe de zid. În cuşti prinse de păreţi cântau canari buni, învăţaţi bine, cântece frumoase“.
Arome vechi ale Craiovei, scrise de condeiul lui Iorga. Nu ne rămâne decât să citim şi să ne imaginăm o Craiovă strălucitoare, franţuzită, cu domni mândri şi cocoane şi mai şi, purtând la subsoară un Milord dintre cei mai mici din Europa.
