Nu ne gândim mult când vrem să povestim despre dans. E o activitate atât de plăcută încât cuvintele îți vin imediat.
Fiecare mișcare a copiilor dansatori de la Palatul Copiilor o privești cu ochii sufletului… înveți că poziția corectă nu este cea înțepenită și lipsită de expresivitate, ci cea naturală, care vine din suflet… Auzi undeva, în depărtare, vocea profesoarei, spunând: Haideți, acum să vibreze fiecare atom din voi!
(…râd și eu, și ei)
…Te străduiești să faci ce îți spune, repetând conștiincios exercițiile al căror rost nu îl pricepi uneori pentru că ești prea mic – e ca o matematică pentru un copil al cărui gând stă numai la jucării. Dar în sinea ta nu regreți, chiar dacă este greu, și decizi să continui drumul pe care l-ai început, având încredere că o să ajungi acolo unde trebuie…
O dovedesc momentele magice de pe scenă, medaliile, trofeele, visele împlinite, zâmbetele lor de copiii, curate și împlinite, și lacrimile de emoție… În fiecare an, Alina Cutulescu și trupele de dans de la Palatul Copiilor fac înconjurul țării (Arad, Severin, Târgu Jiu, Drăgășani, Focșani, Odobești, Adjud, Onești, Vaslui, Botoșani), participând la numeroase concursuri naționale și internaționale, cu un real succes!
Despre Alina Cutulescu nu știam multe. Nici n-am întrebat-o, dar am descoperit-o încet, începând cu prima zi de dans a fetiței mele. Sunt trainer motivațional și-mi place arta, am rămas acolo mult timp în sală la toată zbaterea copilului meu pentru frumusețea acestui câmp de luptă – toți ceilalți erau performeri, iar Mara – cea mai mică. Aveam convingerea mea că ea are nevoie de dans ca un mod de exprimare foarte aproape de sufletul ei… Atât i-a spus: „Dansează ca și cum nimeni nu s-ar uita! Dansează….“. „Așa cum fără aer nu poți trăi, așa viața fără artă nu are farmec – dansul rămâne pentru mine, arta de a visa prin muzică și mișcări“. (A.C.)
Acum sunt numai ochi și urechi când îmi vorbește și o apreciez ca instructor, mamă, femeie și prietenă: „Dansul te învață să mergi, te eliberează, a învăța să dansezi îți dă și mai mare libertate, de a exprima cine ești tu cu întregul tău corp“. (A.C).
Nu regretăm, chiar dacă este greu, suntem pe drum în weekenduri, la capăt de țară de multe ori, ficși în scaune zeci de ore, apoi în sală la ora 8.30, pentru că trebuie să te pregătești pentru încălzire și pentru repetiții. Îți pregătești costumele … începe o nouă zi, un nou concurs – repeți până la perfecțiune! Ceva mai târziu, rămâi doar concentrat în culise, așteptând momentul tău!
Trupa X-treme… declanșează aplauze la fiecare ieșire pe scenă! Simți cum se zbârlește pielea pe tine datorită noii coregrafii create. Simți emoția ta și a publicului, ai vrea să simți ce simt ele, dar nu poți – le aștepți afară și le strângi tare în brațe: Mamiiiii, a fost bine, nu? Întotdeauna!, îi răspund Marei. Întotdeauna o aud și pe Alina primindu-le pe fete.
Așa s-a întâmplat și la Focșani (2 premii I) și la Târgu Jiu (2 premii I), la Odobești (2 premii I)…. și cel mai recent Onești din județul Bacău, de pe 5 mai 2012, unde și echipele celor mari s-au bucurat de un adevărat succes. „Am concurat cu 30 de orașe din țară, fiind apreciați de membrii juriului cu trei premii I la categoriile de vârstă 10-15 ani (formația X-plosion), și 15-18 ani (formatia Motion).
… pe 1 iunie mergem la Vaslui, pe 2 iunie la Piatra Neamț, și imediat, pe 3 iunie, la Brașov“. (A.C.)
Nenumăratele premii sunt pe linie de ani de zile… Continuăm drumul pe care l-am început și avem încredere că o să ajungem acolo unde trebuie.
Și asta e numai ce simt eu. Nu scriu foarte des despre performanță, cel mai bine o trăiesc și o simt, însă săptămâna trecută un articol din presa vrânceană mi-a ordonat gândurile și le-am așezat și eu pe ale mele pe hârtie.
Vă mulțumesc!
Eu, vouă… Pe merit!
Dana Liță Stăncioi
