Clădirea din strada Trandafirilor, care a fost, pe rând, creşă, sediu de postliceală sanitară de stat, iar acum este sediul Şcolii Postliceale „Christiana“, a ajuns obiect de dispută între chiriaşă, rămasă fără contract, şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, administrator
Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina va soma Şcoala Postliceală Sanitară „Christiana“ să părăsească spaţiul din strada Trandafirilor, pentru care a expirat contractul de închiriere. Acelaşi spaţiu a fost sediul Şcolii Postliceale Sanitare de Stat până în 2000, când s-a hotărât că este impropiu desfăşurării activităţii de învăţământ. Nu mult mai târziu, o altă unitate de învăţământ, cu acelaşi profil, dar din sectorul privat, găsea potrivit spaţiul pentru desfăşurarea activităţii. Şcoala de stat a ajuns într-o fundătură din cartierul Clocociov, într-o clădire în care acum plouă prin acoperiş, imobilul se degradează, iar de exploatat pe aici n-a mai rămas decât terenul, o suprafaţă generoasă. Elevii de la stat, care aproape jumătate nu plătesc taxă de şcolarizare, sunt mutaţi de doi ani prin şcoli din oraş pentru cursuri.
La „Christiana“, lucrurile merg bine în continuare, deşi în fiecare guvernare câte cineva se mai trezeşte să resusciteze problema spaţiului ocupat, promiţând că va fi redat sectorului public. În fapt, lupta cu documentele pe masă nu s-a sfârşit niciodată, nici una dintre părţi neputând dovedi irevocabil că are dreptate. Iar în această toamnă se mai dă o bătălie. „Voi cere evacuarea, pentru că am nevoie de acel spaţiu pentru reorganizarea spitalului!“, a spus managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina, Nicu Vladu, clădirea disputată fiind în proprietatea Consiliului Judeţean Olt şi în administrarea spitalului. „Va hotărî instanţa!“, răspunde sec, dar hotărât, directorul Şcolii Postliceale Sanitare „Christiana“, dr. Magdalena Rezeanu.
Cu sau fără acte, câştigă cine trebuie
Ducând povestea în urmă cu 20 de ani, din documente rezultă că pe 11 aprilie 1991 se desfiinţează Creşa nr. 1 Slatina, „devenită ineficientă faţă de capacitatea aprobată“, care funcţiona în spaţiul aflat astăzi în litigiu, iar prin dispoziţia nr. 28 a Direcţiei Sanitare a judeţului Olt se menţionează, la articolul 3, că „Baza materială de la Creşa nr. 1 Slatina intră în patrimoniul Direcţiei Sanitare Olt, dându-i-se destinaţie pentru funcţionarea Şcolii Postliceale Sanitare“. Şcoala nu are probleme, spitalele se bucură să angajeze personal calificat în judeţ, şi tinerele sunt încântate să facă şcoala în oraş, până când, în 2000, Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt consideră că „spaţiul în care funcţionează în momentul de faţă Şcoala Postliceală Sanitară Slatina este inadecvat desfăşurării procesului instructiv-educativ“, motiv pentru care, „începând cu 10 octombrie 2000 va funcţiona în acelaşi imobil cu Şcoala cu clasele I-IV nr. 6 Slatina“. Totul se regăseşte în Dispoziţia nr. 137 dată de inspectorul şcolar general de atunci, prof. Sami Drăghici. După o vreme, în spaţiul eliberat îşi face loc Fundaţia „Christiana“. Cum tot ce însemna ONG era de foarte bine, spaţiul devine propice învăţământului, poate şi după ceva îmbunătăţiri, pentru care statul nu găsise resurse, iar de atunci se tot învaţă meserie de asistent medical pe bani. „Funcţionăm aici din 1990“, declara în urmă cu câteva zile directoarea Şcolii „Christiana“, nemenţionând că a ocupat funcţia de director şi la şcoala de stat, transferându-se la cea particulară, prin urmare, e adevărat, a părăsit pentru puţin timp spaţiul.
Şcoala de stat a fost dusă în cartierul Clocociov, într-un imobil aproape dărăpănat, fără grup sanitar (WC-ul este ca la ţară, la marginea curţii), iar elevii ajung cu greu aici dacă nu au bani de taxi sau maşină proprie. De doi ani, de când s-a luat hotărârea de a se muta procesul instructiv-educativ la şcolile din oraş, a crescut semnificativ şi cifra de şcolarizare. „Anul trecut am funcţionat la Şcoala «Constantin Brâncoveanu» – clasele de la buget şi la Şcoala generală nr. 3 – clasele cu taxă, iar anul acesta vom face cursurile la Şcoala nr. 5. În patru săli de clasă, câte sunt aici, cu 19 clase, câte avem, nici dacă am face cursuri în trei schimburi, şi noaptea, nu avem cum să ne descurcăm. Spaţiul este mic, însă s-a şi degradat. Cu banii din taxe am reuşit să punem carton, să nu mai plouă în clase. Avem sala de calculatoare, avem aici bibliotecă, avem arhiva, documentele elevilor… Am făcut solicitări şi la Primăria Slatina, dar şi la Inspectoratul Şcolar Judeţean, pentru un spaţiu adecvat. Aşteptăm rezultate“, a declarat directorul Şcolii Postliceale de Stat Slatina, prof. Sanda Naiden.
La fostul spaţiu nimeni nu mai speră, dar pentru o soluţie acceptabilă merită să lupţi, spune, cu alte cuvinte, directoarea Naiden.
Înţelegerea de acum mai bine de zece ani, o nucă greu de spart
După cum spuneam, de când administraţia locală a primit în proprietate spaţiile sanitare, o dată la câţiva ani se redeschide şi problema spaţiului din strada Trandafirilor. Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina ar avea nevoie de el pentru a-şi reorganiza activitatea, una dintre idei, expusă de managerul Nicu Vladu, fiind aceea ca Direcţia de Sănătate Publică, astăzi găzduită la parterul corpului Medicală din spital, să-şi mute sediul aici, iar alte secţii medicale din corpul principal de clădiri al spitalului să fie transferate în actualul sediu DSP. Pentru asta trebuie mai întâi eliberat spaţiul. O discuţie pe această temă, anume de a nu se mai prelungi închirierea pentru „Christiana“, se purta şi în 2008. Într-o şedinţă de Comitet Director, medicii şi asistenţii reprezentaţi de structurile sindicale chiar au avut o astfel de propunere. Discuţia avea loc în toamnă, iar contractul expira la sfârşitul anului. Şi, totuşi, s-a reînnoit. Acum povestea se repetă. Ultimul contract a expirat la 31 decembrie 2010. Şcoala nu are, teoretic, nici o bază legală pentru a mai funcţiona în acel sediu. Practic, spun cei care au văzut vrafuri de acte, chiriaşa ar putea avea un as în mânecă, anume un contract de concesiune pe o perioadă care le permite şi nepoţilor celor care l-au semnat să culeagă fructele documentului. De ce a mai fost nevoie de contract de închiriere, care încă din 2003 se tot semnează cu spitalul, ar fi în acest caz un mister. Dacă spaţiul este deosebit de necesar aceluiaşi spital, de ce proprietarul, Consiliul Judeţean Olt, nu a pus până acum piciorul în prag, este iar un mister. Cine cunoaşte povestea şi asistă la „ostilităţi“ de mai mulţi ani exprimă deja părerea că, pentru că trăim în România, lucrurile vor rămâne cum s-a stabilit.
