Una dintre atracţiile turistice ale Peşterii Polovragi din judeţul Gorj este o pictură cu negru
de fum veche de secole, care se numeşte „Moartea cu coasa“
Gorjul este plin de minunăţii: vatra marelui sculptor Constantin Brâncuşi, a Mariei Lătăreţu şi a Mariei Tănase, dar şi a lui Tudor Arghezi, judeţ presărat cu multe mănăstiri şi mii de peşteri, cu oameni primitori care, în unele locuri, încă păstrează vii obiceiurile şi tradiţiile ce secole de-a rândul s-au împletit cu existenţa lor zilnică. În comuna Polovragi, al cărei nume se spune că se trage de la o veche plantă cu puteri miraculoase – „polovraga“ -, care între timp a dispărut, se află Peştera lui Zalmoxe (Peştera Polovragi), Mănăstirea Polovragi şi Cheile Olteţului, unele dintre cele mai spectaculoase din Europa. O bună destinaţie turistică este Peştera Polovragi. Localnicii, neam de păstori şi oameni cu inima caldă, care îşi primesc mereu oaspeţii cu braţele deschise, spun că în această peşteră a locuit cu veacuri în urmă însuşi zeul dac Zalmoxe.
Pictură multiseculară
Peştera este spectaculoasă, electrificată, vizitatorii putând parcurge 800 de metri din cei 10 km lungime ai acesteia. Primul sector al galeriei, aproximativ 400 m de la intrare, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, vraci, călugări, fiecare având marcat cel puţin câte un simbol distinct. „Este una dintre cele mai frumoase peşteri ale judeţului. Aici turiştii pot vedea lucruri pe care nu le uită: Scaunul lui Zalmoxe, locul ascezei călugărilor (1505-1968), este marcat de o pictură realizată de către un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morţii. Moartea cu coasa se numeşte. Am realizat chiar şi o vedere cu această pictură, pentru că mulţi turişti se fotografiază lângă ea“, a spus Dumitru Hortopan, directorul Muzeului Judeţean Gorj, de care aparţine Peştera Polovragi. „Unul dintre călugări a desenat moartea cu scopul de a-i face pe cei care intrau în peşteră să nu strice nimic. Ştiţi cum e omul, pus pe distrugere“, a spus un localnic. Peştera adăposteşte dantelării de ţurţuri stalactitici, pâlcuri de stalagmite, unele dintre forme căpătând chiar denumiri graţie spectaculozităţii lor.
Colonia liliecilor
de la Polovragi
Peştera Polovragi găzduieşte o colonie de hibernare de aproximativ 300 de lilieci de peşteră din ordinul Microchiroptera, genul Rhynophus, numit popular liliacul cu potcoavă, din pricina formei pliului ce le înconjoară nasul. Toţi liliecii din acest ordin sunt înzestraţi cu radare ultrasonice de diverse modele, ce pot fi încadrate în trei categorii: murmurătoare, scandante şi stridulante. „Liliecii care scandează sunt rinololofii sau liliecii potcoavă, frecvenţi în Caucaz şi Asia Centrală, dar şi în peştera noastră. Această potcoavă constituie un difuzor care adună ultrasunetele într-un fascicul direcţionat. Liliecii stau aninaţi de tavanul peşterii, cu capul în jos şi rotindu-se circular, ei explorând împrejurimile cu ajutorul fasciculului sonor“, a explicat Dumitru Hortopan, directorul Muzeului Judeţean Gorj.
