Bătrâna doamnă a arhitecturii craiovene şi-a deschis joi seară porţile pentru a-l conduce pe călătorul avid de cunoaştere în lumea tradiţiilor, obiceiurilor olteneşti atât de real redate de discursul muzeologic al etnografilor de la Muzeul Olteniei.
Uşa Casei Băniei se deschide cu un scârţâit plăcut. Înăuntru miroase a nou şi a vechi. După patru ani de restaurare îşi poate primi vizitatorii. Şi o face aşa cum se cuvine, în straie noi de sărbătoare, dar care aparţin trecutului, unui trecut al tradiţiilor, al obiceiurilor, a unei lumi orânduite după ele.
Gazdele, în straie populare, te întâmpină la intrare cu pâine caldă şi cu sare. Călătorul este poftit să guste din bucatele tradiţionale pentru ca astfel periplul printr-o lume fascinantă care aparţine trecutului nostru să fie mai plăcută. Şi el păşeşte încrezător, dar şi curios să descopere misterele unei lumi perfecte. Graţie discursului muzeologic, purtând titulatura „Facerea pâinii“, călătorul îl însoţeşte pe ţăranul oltean la câmp. Desţelenitul cu plugul tras de două sau trei perechi de boi, precum şi câteva dintre utilajele întreţinerii culturii, grapele de diferite tipuri, din mărăcini, de lemn şi colţ de metal sau numai de lemn sunt aşezate cu grijă pentru a face cât mai reală transcrierea unei lumi apuse. Nu lipsesc nici piesele de patrimoniu, plugul pentru desţelenit de la Glodeni din secolul al XVIII-lea sau plugul Pork, care a brăzdat ogoarele ţăranilor olteni de la începutul secolului al XX-lea şi până la colectivizare.
Periplul continuă în sălile Casei Băniei de la demisol. Purcedem la măcinatul grâului cu râşniţe din secolul al XIX-lea sau cu moara manuală bazată pe un sistem modern de roţi dinţate. Totul este completat de o replică în mărime naturală, după o moară cu ciutură din nordul Gorjului. Imaginile postate pe pereţii încăperii, dar şi uneltele din lemn sau metal, furcile, coasele, greblele fac trecerea în lumea tradiţiilor.
Odată grâul cules şi măcinat, ne adăpostim la vatră, locul sacru al casei, care nu lipsea din nici o gospodărie ţărănească din Oltenia, pistornicul şi icoana de vatră.
Un foc mocnit arde, căci pâine stă să se coacă.
Toate cele trebuincioase unei gospodării stau aşezate la loc de cinste: oale pentru fiert, pentru păstrat mâncarea, ulcele pentru apă şi vin, vase mari pentru untură, putineiul cu mâtcă, măsurile pentru lapte, străchini, blidare, linguri, cauce, sărăriţe, lada de făină.
Ne potolim foamea, ne odihnim picioarele lângă olteanca de la vatră, ce coace o pâine în ţest, şi pornim mai departe.
Ritmurile vieţii de altădată
Pătrundem apoi într-o lume bogată de forme şi ornamente, cea a ceramicii olteneşti, cu decoruri dintre cele mai rafinate, într-o cromatică fascinantă. Contextualizate de fotografii de certă valoare estetică şi documentară, expoziţia „ritmurile vieţii“ te poartă mai departe prin cultură şi tradiţie. Portul popular, cojoacele de Dăbuleni de o frumuseţe aparte, create în atelierul meşterului Stan Preduş, vin acum să încânte ochiul călătorului prin alte timpuri.
Pentru ca trecerea în alt spaţiu să fie mai plăcută, un lăutar aduce doine de demult. Doar o reprezentaţie a unui grup de tineri din Pieleşti, care amintesc de ritualul adusului apei de către mireasă în dimineaţa zilei de duminică a nuntirii, secvenţă la care participă şi întregul alai din partea acesteia, întrerupe doinitul. Atenţia este atrasă din nou de exponatele aşezate ici, colo, printre care şi zestrea miresei, ca siguranţă a întemeierii unei noi familii şi ca prestigiu social, compusă din ţesături de interior: scoarţe, velinţe, carpete, cearşafuri, perne, căpătâie, piese de mobilier, obiecte şi ustensile de uz casnic.
Obiectele religioase de factură ţărănească, icoanele pe sticlă, scoarţe şi chilimuri olteneşti, dar şi ţesăturile olteneşti de interior se identifică şi ele cu rafinamentul artei tradiţionale româneşti, care şi-a găsit locul binemeritat în Casa Băniei.
În lumea păpuşilor
De la acest spectacol al tradiţiilor nu au lipsit la zi de sărbătoare personalităţi de marcă ale urbei, dar şi oaspeţi din alte zone printre care academicianul Sabina Ispas, directorul Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brâncuşi“ al Academiei Române, şi dr. Virgil Ştefan Niţulescu, director al Muzeului Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti.
Şi atunci când ochii călătorului credeau că au văzut totul, o nouă uşă se deschide conducându-l într-un alt spaţiu, al copilăriei, al basmului redat în cadrul expoziţie de păpuşi. Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene au coborât din cutiile de lemn pentru a te prinde în mrejele basmului şi a-ţi reaminti că ieri ai fost copil.
Cu o oboseală plăcută în oase te opreşti la şezătoarea celor mici, din cadrul spaţiului interactiv, pentru a asculta muzica războiului de ţesut, cântecul vârtelniţei sau muzica roţii olarului, dar şi pentru a degusta pe îndelete fascinaţia unei lumi ce continuă să trăiască în Casa Băniei.
