Discutam într-o zi cu un coleg oltean, dar care a petrecut mai mulţi ani la Timişoara, despre oamenii importanţi din România. Am ajuns şi la academicieni. Colegul meu a făcut o remarcă: Oltenia nu a dat prea mulţi academicieni. Mi-au venit atunci în minte mai multe nume de academicieni născuţi în Oltenia sau în Craiova. Unul dintre aceştia, Ludovic Mrazek, a fost una dintre personalităţile ştiinţifice marcante ale începutului de secol XX, care a reprezentat şcoala şi cercetarea geologică românească la evenimentele ştiinţifice internaţionale ale vremii.
Etapa de formare
Ludovic Mrazek s-a născut pe 17 iulie 1867, în Craiova.
Tatăl său, Ludovic Valeriu Severin, a fost farmacist, iar numele l-a luat de la mama sa, Alexandrina Mrazek. Şcoala primară şi liceul le-a urmat la actualul Colegiu Naţional „Carol I“. La insistenţele tatălui său, se înscrie la Facultatea de Farmacie din Bucureşti, unde l-a avut ca profesor pe Victor Babeş. Aspiraţiile lui se îndreptau către cercetări în spaţiul liber şi de aceea a renunţat la farmacie şi s-a apucat de mineralogie. A plecat la Geneva pentru specializare. Aici l-a întâlnit pe profesorul L. Duparc, care l-a iniţiat în cunoaşterea metodelor teoretice şi practice de studiere a tainelor pământului. Folosind cunoştinţele deja dobândite, a îmbinat creator ştiinţele fizico-chimice cu mineralogia, petrografia, tectonica. La Geneva obţine doctoratul în ştiinţe fizico-chimice şi docenţa în mineralogie.
Profesorul Ludovic Mrazek
La 1 decembrie 1894 este numit profesor de Cristalografie, Mineralogie şi Petrografie la Universitatea din Bucureşti, deţinând, în perioada 1894-1937, funcţia de şef al Catedrei de Mineralogie. A predat cursul de „Cristalografie, Mineralogie şi Petrografie“ la Facultăţile de Ştiinţe şi Ştiinţe Naturale (Universitatea din Bucureşti), la Facultatea de Farmacie şi la Facultatea de Chimie Industrială (Institutul Politehnic). Expunerile sale erau clare şi sistematice, legate de practica economică şi de viaţă, profesorul fiind preocupat de punerea în valoare a esenţialului. A organizat şi dotat un laborator de mineralogie şi o bibliotecă în care a adus şi cărţile personale. Ludovic Mrazek a elaborat primul curs de mineralogie şi petrografie din România. În 1901 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1905 devine membru titular, fiind apoi, între 1932 şi 1935, Preşedinte al Academiei Române. Un fapt mai puţin cunoscut. Prin Decretul Lege nr. 2521 din 10 iunie 1920, relativ la înfiinţarea şi organizarea şcolilor politehnice, este numit în Consiliul de perfecţionare al Şcolii Politehnice din Timişoara, pentru trei ani.
Cercetări valoroase
Direcţiile de cercetare pe care le-a abordat profesorul Ludovic Mrazek s-au înscris într-un spectru foarte larg: Mineralogie, Petrologie metamorfică, Petrologie magmatică, Geologia petrolului, Cartografie şi Geologie structurală, Petrografie sedimentară, Zăcăminte de minereuri. Primele cercetări în ţară le face între 1893 şi 1900, în zona şisturilor cristaline din Munţii Mehedinţiului, Gorjului, Muncelului şi nordul Dobrogei. Cu această ocazie, lămureşte originea granitului de Cozia – rocă granitică – şi explică evoluţia zăcămintelor din Valea Jiului. A doua etapă a cercetărilor sale, efectuate între 1900 şi 1930, a avut ca obiect colinele subcarpatice bogate în sare şi ţiţei. A explicat apariţia petrolului din materia organică, demonstrând că materia primă organică din care s-a format petrolul este planctonul mărilor. El a definit termenul de „diapir“ şi fenomenul de „diapirism“ (deformări plastice şi ridicarea sării prin străpungerea formaţiunilor de deasupra zăcământului) pentru sarea gemă, demonstrând că ele pot oferi o capcană eficace pentru zăcămintele de hidrocarburi. În acest context, Ludovic Mrazek a explicat distribuţia acumulărilor de hidrocarburi în zona neogenă, subcarpatică.
În 1900, la Expoziţia Internaţională de la Paris, a prezentat prima hartă a formaţiunilor de sare din România, iar la Congresul Mondial al Petrolului (1907) a lansat teoria cutelor diapire. În 19 iunie 1906 a fost înfiinţat, prin Decret Regal, Institutul Geologic al României, primul Director fiind Ludovic Mrazek, unul dintre iniţiatori. A condus acest institut din 1906 până în 1930, reuşind să impună un climat de colaborare şi înţelegere. Rezultatele erau prezentate în şedinţe săptămânale, ţinute, de regulă, vinerea. O sinteză a acestora a făcut obiectul memoriului prezentat Guvernului României şi intitulat „Problema petrolului în România, faţă în faţă cu problema mondială din 1919“, în care se propunea instituirea unui monopol de stat asupra zăcămintelor de petrol şi gaze naturale, finalizat prin apariţia legii minelor în anul 1924.
Sub conducerea sa, în anul 1920 a fost elaborată prima hartă geologică a României, au fost evaluate câmpurile petroliere şi gazeifere din Transilvania.
În 1924, Ludovic Mrazek propune ca pe hărţile geologice executate la scara 1:1.000.000 şi 1:500.000 să se reprezinte structurile de adâncime folosind datele obţinute cu ocazia efectuării forajelor. Tot din iniţiativa lui, unul dintre subiectele abordate la Congresele internaţionale de foraje, desfăşurate în perioada 1925- 1939, se referea la metodologia folosirii datelor din foraje pentru studiul litosferei, adică a părţii solide de la exteriorul unei planete şi care, în cazul Pământului, variază de la câţiva kilometri până la câteva sute de kilometri.
În 1926, sub coordonarea lui Mrazek a fost realizată şi expusă la Congresul Geologic internaţional de la Madrid macheta Hărţii Geologice a României, la scara 1:1.500.000, imprimată apoi în 1927.
La final, o lecţie de modestie
În 1930, Ludovic Mrazek, la 63 de ani, este pensionat în ciuda contribuţiilor sale şi a capacităţii sale de a conduce noi cercetări. Caracter de luptător, îşi dedică energia organizării de reuniuni ştiinţifice – printre acestea, cea din 28-30 septembrie 1930, la Petroşani – editării unui buletin ştiinţific, acţiuni care au dus la creşterea prestigiului ştiinţific al României. A susţinut conferinţe cu teme legate de minele de aur din România, clasificarea flisului românesc, depozitele de sulf din România, originea lacurilor sărate, originea loessului, exploatările miniere din România etc. Ludovic Mrazek, născut şi educat la Craiova, a reuşit, prin muncă şi dăruire, să scrie o pagină de aur în istoria geologiei româneşti.
O lecţie de modestie
S-a stins din viaţă la 9 iunie 1944, în Bucureşti. Avea 77 de ani. Înainte de trecerea în lumea celor drepţi a cerut ca banii pentru florile care ar fi trebuit să împodobească sicriul să fie dăruiţi oamenilor sărmani, iar oficialităţile să nu rostească nici un cuvânt, considerând că atât el, cât şi oficialităţile au spus deja ce au avut de spus cât a fost în viaţă. O lecţie de modestie şi realism.
Numele său a fost dat Amfiteatrului Facultăţii de Geologie şi Geofizică din Bucureşti. O stradă din Craiova, cartierul Sărari, pornind din strada Henri Coandă, poartă numele său, Ludovic Mrazek
http//:gheorghe.manolea.ro
