Doamnele şi domnişoarele lumii de altădată cu preocupările lor ne dezvăluie o latură interesantă dintr-un tablou îngălbenit de trecerea anilor, o viaţă guvernată uneori de principii severe.
Domniţele din familiile bune erau îndrumate de părinţi spre muzică, spre cultură, poezie, literatură. Studiile finale se făceau la şcoli, pensioane renumite din afara ţării. Învăţarea unei limbi străine era obligatorie, la fel ca şi însuşirea temeinică a bunelor maniere. Vom pătrunde în lumea doamnelor de altădată, mai întâi la braţ cu domnişoara Tinelle Stavrache, „Miss Oltenia“, într-o zi de april 1929, graţie unui interviu apărut într-o publicaţie a vremii. „Am fost crescută cu o rară severitate. Ai mei m’au deprins să evit contactul cu lumea din afară… Când închid ochii, văd numai casa noastră, cu fraţii, cu poveştile, cu jucăriile, cu toate bucuriile unei copilării, zăvorâtă între ziduri… Singurătatea mi-a deschis pianul, mi-a pus sub ochi partiturile, mi-a pus în mână penelul şi culorile.
Mama are principii austere. Se trage din străbuni aprigi – nepoată de vornic – boeri olteni, cu braţ viteaz, tăcuţi, mândri şi întunecaţi, ca şi tablourile lor din salonul nostru: deprinşi să privească, prin despicătura munţilor, o ţară care sângera de focuri puse de duşmani bucatelor, bisericilor şi aşezărilor.
De mică aveam înclinări artistice. Cântam şi spuneam versuri toată ziua.
Muzica a produs totdeauna asupra mea o înrâurire puternică. E pasiunea şi viaţa mea. Când am fost pentru întâia oară la operă – aveam numai şase ani – la sfârşitul spectacolului, am plâns cu hohote, de emoţie şi de plăcere…
Mi-a plăcut şi pictura… Şedeam ceasuri întregi în camera mea, cu vopselele şi pensulele şi lucram încet, cu visătoare duioşie….
Treceam totdeauna prima clasele liceului. Aşteptam cu înfrigurare viaţa studenţească.
Am plecat la Viena să-mi completez instrucţiunea şi să cultiv muzica, singura mea patimă covârşitoare“.
Acestea erau preocupărilor fetelor de familie bună.
În pas cu tendinţele modei
De asemenea, nici o doamnă sau domnişoară din lumea bună nu îşi permite să nu fie la curent cu ultimele tendinţe. Revistele alocau pagini întregi acestor aspecte.
Primbările prin parc nu puteau fi făcute în orice ţinută, căci ar fi creat o impresie greşită asupra domniţei respective. Aşa că înainte de a bate la uşa familiei croitorul pentru a crea ţinutele unui nou sezon, rândurile revistelor erau savurate pe nerăsuflate. „A sosit primăvara cu întregul cortegiu de noutăţi. Ca o vrăjitoare cu bagheta magică, a trezit pe suporturi de lemn şi pe umerii manequinelor micuţele tailleururi de altădată.
O retuşă pe ici, o pensă pe dincolo, mici şi invizibile pliuri dau tailleurului – atât de iubit de femeia de azi, atât de practic în plimbări şi târguieli – un aer proaspăt de răsfăţ al modei.
Pentru el, pentru jacheţica lui scurtă şi jupa la fel, marii fabricanţi ai fanteziei în lână au creat stofe adorabile, dându-le nume de bazmele orientale: Hindikasha, ţesătură beige şi cafenie, şi Oudamoussa magnific, crepe de lână gros, sunt materiile favorite din care moda de azi îşi confecţionează cochetele tailleururi, complectate prin centura de piele, jaboul de lingerie imaculată, cravată de pongee sau, mai scump şi mai clasic, prin blana de vulpe, care apără gâtul de răcoarea unor seri încă nestatornice.
Rochiile de gală, moarul negru cu ape pierdute şi paiul ce foşnete îşi păstrează rangul şi prestigiul“.
Apariţii mereu interesante, doamnele şi domnişoarele de altădată vin să completeze tabloul unei lumi guvernate după alte principii şi reguli, o lume ordonată, unde educaţia şi bunul-gust erau cuvinte de ordine.
