Despre ei nu se vorbeşte. Nici măcar ei nu pot spune cu voce tare ce-i doare. Pentru că, atunci când deschid gura, în jurul lor se face loc. Tăcere şi singurătate. Mai bine să nu se afle. Au purtat boala 18-20 de ani. Copiii seropozitivi de altădată sunt acum tineri, îşi caută de lucru. În lumea muncii, însă, de cele mai multe ori, HIV/SIDA naşte teamă şi închide uşi.
Unde suntem? Sunt angajatorii pregătiţi pentru a recruta tineri seropozitivi? Sunt ei pregătiţi pentru o slujbă? Ce resurse, ce soluţii există? Care este situaţia actuală din România? „Acestea sunt câteva dintre întrebările cărora am încercat să le găsim un răspuns prin organizarea unei mese rotunde. Titlul este «HIV/SIDA şi locul de muncă», o problemă cronică, de care suferim de peste 18 ani, despre care am învăţat prin durerea şi moartea unor copii. Mulţi au supravieţuit, au ajuns acum în situaţia şi la vârsta la care au nevoie să se angajeze. Prin cercetarea pe care UNOPA (Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA) a realizat-o, a intenţionat să identifice barierele cu care se confruntă oamenii care trăiesc cu HIV/SIDA în momentul căutării unui loc de muncă şi, totodată, gradul de pregătire a angajatorilor, cunoaşterea legislaţiei“, a declarat Carmen Oprescu, coordonatorul local UNOPA, la începutul dezbaterii de ieri, organizată de Federaţia UNOPA şi Asociaţia „Speranţa Băniei“.
În spatele tăcerii
12.000 de nume, 12.000 de oameni în care tulpina virusului HIV s-a dezvoltat. Aşa arată ultimele date culese la sfârşitului lui 2006 de Compartimentul pentru Monitorizarea şi Evaluarea Infecţiei HIV/SIDA. Două treimi dintre aceştia sunt tineri între 15 şi 24 de ani, generaţia de copii infectaţi între 1985-1991, care au ajuns acum adulţi. „Lucrurile s-au schimbat în ultimii doi ani. Apar deja în maternităţi femei care nu sunt în evidenţa noastră, persoane adulte care au fost în străinătate. Şi dacă se adeveresc previziunile şi cei plecaţi la muncă în Spania, Italia se vor întoarce în ţară… nu vor veni singuri. Şi întotdeauna pe fond de criză economică creşte natalitatea. În România, există o tulpină mai puţin agresivă, nu se compară cu ce este în Africa. Dar, în noile cazuri, lucrurile au început să se schimbe“, a precizat medicul psiholog Liliana Marinescu, atrăgând atenţia asupra unui pericol pe care românii îl ignoră. De altfel, rezultatele cercetării „HIV/SIDA şi lumea muncii“ arată o societate prea puţin tolerantă şi informată. „Respectul faţă de intimitatea şi confidenţialitatea persoanelor seropozitive este aproape inexistent, acestea fiind îndreptăţite să-şi ascundă statutul în momentul în care aplică pentru un loc de muncă şi să nu dorească testarea voluntară. Sunt foarte puţine persoane angajate care şi-au făcut cunoscut statutul. Pentru că, de cealaltă parte, cei mai mulţi angajatori nu sunt dispuşi să angajeze persoane seropozitive. Aceştia nu aplică şi nici nu cunosc, decât într-o proporţie neînsemnată, legislaţia referitoare la persoanele cu handicap/ persoanele seropozitive“, a adăugat Carmen Oprescu.
Se refuză dreptul la servicii medicale
În regiunea Olteniei, anul acesta au murit două persoane seropozitive. „Însă au fost înregistrate 40 de cazuri noi, la adulţi. Până nu demult, existau doar copii infectaţi. Ne putem da seama după aceste date că lucrurile se schimbă, şi nu în bine. Numărul celor care au descoperit că au virusul este foarte mare faţă de ce
s-a întâmplat până acum. Iar Doljul este unul dintre judeţele liniştite. Încă nu se consumă droguri ca în Bucureşti, relaţiile sexuale neprotejate constituind cauza îmbolnăvirii“, a intervenit şi preşedintele Asociaţiei „Speranţa Băniei“, Mircea Marian. Încălcarea drepturilor persoanelor seropozitive se produce la orice nivel: atunci când se angajează, atunci când urcă în autobuz, când se înscriu la şcoală sau când merg la doctor. „Între cei intervievaţi, am întâlnit o persoană angajată la o fabrică de ambalaje şi care a fost concediată din cauza presiunilor exercitate de colegi asupra angajatorului, ameninţând cu demisia în bloc dacă persoana seropozitivă nu era concediată. Aşa cum se poate întâmpla ca patronul să refuze angajarea unui candidat care trece de interviuri şi teste, atunci când i se cere fişa medicală. Mai mult, i se spune «Noi nu lucrăm cu bolnavi!»“, a continuat coordonatorul UNOPA. Exemplele merg mai departe: oameni cărora medicii le refuză dreptul la un consult sau la tratament. „Două persoane au declarat că li s-a refuzat un simplu control ginecologic, una dintre acestea fiind chiar însărcinată, şi ambele au fost trimise la spitalele de specialitate pentru boli infecţioase regionale, în alte localităţi. Totul este rodul educaţiei, al mentalităţii. Şi, înainte de toate, este o chestiune de informare. Este primul pas pe care-l putem face pentru a nu mai discrimina“, a încheiat Carmen Oprescu.
