Elevi care abandonează şcoala. Statistici, cifre care apar din când în când în presă şi sunt rostite cu îngrijorare. În spatele lor se ascund însă dramele unor copii, nevoiţi să renunţe la şcoală din cauza sărăciei, a tradiţiei sau a lipsei de responsabilitate a familiilor, dar şi a indiferenţei unor autorităţi aflate într-o continuă campanie electorală. Abandonul şcolar este în creştere în Dolj.
Peste 1.000 de elevi doljeni au părăsit în acest an băncile, şcolii. Dacă, în cazurile fericite unii şi-au urmat părinţii în străinătate, majoritatea au renunţat la şcoală din cauza sărăciei. Familiile au preferat să îi ţină acasă, la muncă, decât să cheltuiască bani prin şcoli.
„Interesul pentru şcoală dispare pentru că aceşti copii fac parte din grupuri defavorizate, din familii care nu au resurse materiale să îi ţină în şcoală. Ei sunt supuşi izolării sociale, tocmai pentru că nu au bani şi preferă să stea acasă şi să muncească alături de părinţii lor la câmp. Sunt cazuri când sunt retraşi de propria familie şi sunt trimişi la muncă, iar acest lucru alimentează munca la negru şi exploatarea copiilor“, a explicat Elena Roşu, profesor consilier la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE) Dolj.
Statistici
Din datele furnizate CJRAE de şcolile doljene, rezultă că 1.032 de copii au abandonat şcoala în anul 2007-2008, numărul fiind în creştere faţă de anii trecuţi. Cei mai mulţi, 463 de elevi, sunt de gimnaziu, dintre aceştia 326 provenind din mediul rural. Pe locul doi se află elevii din ciclul primar, cu 258 de cazuri, dintre care 168 sunt din mediul rural. La liceu, 177 de elevi au renunţat la şcoală, 174 dintre ei fiind din mediul urban şi numai trei de la liceele din mediul rural. Majoritatea liceenilor care renunţă la şcolile din oraşe provin din comunele şi satele doljene. Cei mai mulţi elevi care au abandonat şcoala, 92, sunt de la Grupul Şcolar Transporturi Auto din Craiova şi de la Şcoala Generală Ghidici, unde 81 de copii au renunţat la ore şi lecţii. Şi la Şcoala Generală nr. 19 din Craiova s-au înregistrat 59 de cazuri de abandon şcolar, la Şcoala Cerăt – 51, la Şcoala Desa – 50, la Colegiul Tehnic „Ion Mincu“ din Craiova, unde 43 de elevi au abandonat şcoala, iar la Şcoala Sălcuţa s-au înregistrat 40 de abandonuri.
Copiii „căpşunarilor“, fruntaşi la abandon
Cauzele sunt multe, sociale, economice, de sistem educaţional, dar, de câţiva ani, a apărut un fenomen pentru care autorităţile nu au găsit o rezolvare – migraţia familiilor în străinătate. „Jumătate din cazurile de abandon sunt provocate de plecarea familiilor la muncă în străinătate. Aceştia îşi lasă copiii în grija bunicilor sau a altor rude, care nu îi supraveghează, nu au autoritate şi, la scurt după plecarea părinţilor, elevii renunţă la şcoală. Şi sistemul de învăţământ actual îi face pe copii să nu mai vină la şcoală, pentru că nu sunt atraşi de materie, de profesori. De aceea, conţinutul educaţional trebuie să fie adaptat elevului, mediului, specificului local, să fie o alternativă“, a spus Elena Roşu.
În comunităţile de romi, tradiţia îi obligă pe părinţi să îşi retragă fetele de la şcoală pentru a le mărita. Conform Raportului Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniile Educaţiei şi Cercetării, realizat în 2007, numai 24,54% dintre elevii din mediul rural au ajuns să urmeze liceul, în timp ce în 2005 proporţia lor era de 36,8%. Ponderea elevilor din mediul rural care urmează liceul este în scădere de la an la an.
Şi dintr-o analiză făcută de World Vision rezultă că principala cauză a abandonului şcolar la vârsta liceului este sărăcia, cele mai multe cazuri înregistrându-se în mediul rural.
Copiii sunt încurajaţi de părinţi să renunţe la şcoală, chiar înainte de a termina învăţământul obligatoriu, pentru munca agricolă, singurul lor mijloc de existenţă. Pentru familiile sărace, a lucra ca zilier este principalul mod de supravieţuire, copiii însoţindu-şi părinţii la muncă. În lunile de iarnă, şcolile se confruntă cu absenteismul din cauza lipsei hranei sau hainelor.
Directorii de şcoli ţin cifrele la secret
Cifrele abandonului şcolar ar fi poate mult mai mari, dar unele unităţi de învăţământ nu declară situaţia elevilor care abandonează şcoala.
„Cu toate că la fiecare sfârşit de semestru le cerem şcolilor situaţia abandonului şcolar, sunt unele unităţi care nu ne transmit niciodată. Unul dintre motive este că directorilor le este frică de faptul că pierd puncte la evaluare dacă declară numărul de abandonuri. Nu înţeleg că acest fenomen este în creştere şi, dacă se confruntă cu asemenea probleme, trebuie să ceară ajutor“, a menţionat Elena Roşu. Soluţiile sunt multe, dar pentru a stopa sau diminua abandonul, şcolile, familiile şi comunităţile locale ar trebui să colaboreze şi să se implice.
