Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ Craiova va fi luni, 26 mai, de la ora 20.00, gazda spectacolului cu piesa „Măscăriciul“, dramatizare şi adaptare scenică de Horaţiu Mălăele şi Niculae Urs, după Anton Pavlovici Cehov. Spectacolul, producţie a Teatrului „Bulandra“, a repurtat succese deosebite atât în ţară, cât şi în străinătate, fiind apeciat în turnee din Germania sau Asia.
„Măscăriciul“ este o prelucrare după două scenete de Cehov, la care s-au adăugat şi alte texte, adecvate structurii psihologice a celor două personaje. Acţiunea se petrece pe scena unui teatru de provincie, unde au rămas peste noapte, cu sticlele de votcă în mâini, un bătrân actor şi un la fel de bătrân sufleur. Ambii protagonişti, Horaţiu Mălăele, în rolul actorului, şi Niculae Urs, în rolul sufleurului, sunt excelenţi interpreţi ai stilului lui Cehov, scriitorul care a ştiut ca nimeni altul să împletească zâmbetul cu lacrima. Mereu la graniţa dintre o bâiguială comică de beţivi şi trista mărturisire a mizeriilor existenţei lor, ei evocă bucuriile şi suferinţele profesiilor scenei, ale acestei scânduri fascinante, căreia i-au sacrificat anii şi iubirile tinereţii. Dialogul se transformă într-o furibundă demonstraţie a pasiunii pentru arta dramatică, într-o antologie caricaturală, dar pătimaşă a tuturor genurilor teatrale. Actorul, secondat de sufleur, rosteşte cu glas tunător tirade din Cehov şi Shakespeare sau parodiază celebre scene clasice, joacă dramă şi vodevil.
„Doi virtuoşi ai meseriei lor, Horaţiu Mălăele şi Nicolae Urs, ne fac o demonstraţie cum poate rostirea actorului să devină ilariantă prin repetare meşteşugită, prin denaturarea ideii sau prin bâlbâială, cum gestul actorului poate crea din nimic sugestia realităţii, cum printr-o simulare de poziţie a corpului replica actorului dobândeşte forţa dramatică sau se prăbuşeşte în ridicol. Horaţiu Mălăele imită maliţios diverse tipuri caraghioase de interpretare. Nicolae Urs ţine un discurs aniversar cu nenumărate poticneli comice, administrând sufleurului o foarte hazlie lecţie de expresie scenică. Festinul este mimat cu mâncăruri şi băuturi imaginare. Acestea sunt numai câteva episoade care au stârnit cascade de râs. Dar într-o zonă subliminală a acestui spectacolul a fost mereu prezent spectrul ratării şi al visurilor spulberate, justificând finalul tragic, în care actorul se împuşcă. În calitate de regizor, Horaţiu Mălăele a pregătit şi a gradat cu minuţiozitate fiecare moment scenic şi a imprimat acţiunii un ritm extrem de viu, nelăsând timp de o oră şi jumătate nici o clipă de monotonie“, nota Andrei Băleanu în Deutsche Welle.
