Are toate drepturile din lume, la fericire, la libertate, la sănătate, într-un cuvânt, la viaţă, dar, în realitate, chiar şi dreptul de a avea o copilărie normală i-a fost luat. La doi ani după ce s-a născut, medicii i-au descoperit o parapareză spastică la ambele picioare. Pe măsură ce Alexandra creştea, se accentuau şi complicaţiile. În urmă cu doar câteva luni, la analize a apărut şi o displazie de şold.
Stă de cinci ani pe culoare
Au trecut lunile, a venit vremea ca Alexandra să meargă la grădiniţă. Ana a purtat-o în braţe zi de zi, aşteptând pe culoar să fie chemată pentru a o ajuta să meargă la toaletă. La fel s-a întâmplat şi mai târziu, când a ajuns la şcoală: „O duc cu o tricicletă specială. De când era în clasa întâi stau pe hol şi aştept pauzele. Acum a ajuns într-a V-a. Când erau mai mici, la I-IV, o mai ajutau şi fetele, dar acum, de vreun an, nu mai vrea nimeni să meargă cu ea. Le roagă şi n-o mai ajută nimeni“, a povestit femeia. Acasă, uneori se mai blochează liftul. Sunt zece etaje până la uşa apartamentului.
Ana priveşte lung la trepte, apoi la copil, îi surâde şi trece la treabă fără ezitare: o ridică pe Alexandra în cârcă şi începe să urce. La fiecare 12 luni, copila primeşte certificatul cu handicap, în urma unui control. Ca şi cum n-ar fi fost suficient, la ultimul s-a mai descoperit ceva: o subluxaţie sau displazie de şold, care, dacă nu este urgent operată, o va împiedica pe Alexandra să mai păşească.
„O să mă fac doctoriţă de picioare“
Nici un tratament n-a vindecat copila veselă, cu gropiţe în obraji, căreia îi place să deseneze. „În fiecare dimineaţă mergem la recuperare. Dacă nu, am da înapoi. Ar fi şi mai rău. Apoi vara ne ducem la Techirghiol. Avem bilete gratuite, altfel nu ne-am permite din salariul meu de patru milioane“, a adăugat Ana.
„Mie îmi place la mare, că e apă multă şi înot. M-aş muta acolo. Aş înota şi aş picta toată ziua până când aş creşte mare şi atunci m-aş face doctoriţă de picioare“, rosteşte încântată Alexandra. Zâmbeşte.
„Îmi plac şi desenele. Aş vrea să fiu o fetiţă care face vrăji, ca în desene animate, să pot să merg şi eu. Asta aş face dacă aş putea“, adaugă, devenind apoi serioasă. Dar nu poate. Fără ajutor, unul dintre picioarele Alexandrei se va scurta cu trecerea timpului, iar ea îşi va pierde complet echilibrul şi nu va mai putea merge, nici măcar susţinută de mama sa. Nu-i trebuie decât o proteză. Una care costă, din păcate, 10.000 de euro, bani pe care Ana, mama sa, nu-i poate strânge într-o viaţă.
Dacă aţi putea-o ajuta, dăruind câte puţin pentru a strânge mult, cât valoarea miraculoasei proteze, Alexandra ar păşi din nou. Şi poate, într-o zi, se va face doctoriţă de picioare şi va ajuta, la rândul ei, alţi copii, devenind fetiţa care face vrăji…
Un cont pentru o copilărie
Ana Cărbune, mama Alexandrei, a deschis un cont la BRD, în lei, sperând că, încet, încet, cu ajutorul dumneavoastră, va putea strânge bani pentru picioruşele bolnave ale copilei sale. Contul este: RO40BRDE170SV38606421700.
