În Perişor, Valea Seacă de lângă Dealul Mare care începe de la Puturoasa s-a umplut de apă. Nu de ieri, de alaltăieri, n-a venit viitura de pe Jiu, ci s-a topit bruma de zăpadă de pe vârful gogoloiului care-i zice deal. Bâltagului i s-au umflat iar muşchii, iar ţăranii plâng ca de fiecare dată şi se uită la crăpăturile din ziduri.
La capătul răbdării
De câteva zile, de când pârâul Bâltag, căruia perişorenii îi spun Velica, a adunat apele de pe versanţii dealurilor care înconjoară Perişorul, pe uliţele din Valea Seacă s-a instalat prăpădul. Apele băltesc în beciurile caselor, curţile au fost înghiţite de ape şi de stufărişul care creşte pe an ce trece. Multe case au pereţii plesniţi, iar igrasia e la ea acasă. Fără cizme de cauciuc n-ai cum să intri în curţi, dar nici cum să ieşi. Oropsiţi să privească la apa care le înghite agoniseala, sătenii dorm iepureşte, măcar să simtă puhoiul când le-o intra sub pat şi să poată să o ia la sănătoasa. Pe timpuri n-a fost aşa! „De când s-a făcut barajul de la Dealul Mare, pe vremea CAP-ului, şi s-a format un lac de acumulare în care acum colcăie peştii, s-a dat dracu’ binele nostru. Velica, cum îi spunem noi pârâului Bâltag, s-a astupat de stuf şi apa nu mai are unde să curgă, iar stuful care ne-a crescut în grădini stă ca un dop în calea apelor. Aici e şerpărie curată! Dacă mă duc să spun la primărie, îmi zic că sunt reclamagiu“, a spus Nicolae Stăncioiu, unul dintre locuitorii care au beciurile plin de apă şi nămolul în curte până la genunchi.
Peştele de la cap se împute
În fiecare an, când plouă sau când se topesc zăpezile, 20-30 de case de pe Valea Seacă din Perişor încep să plutească în apa care se întinde peste tot. De unde vine atâta apă de i-a speriat pe săteni şi de ce nimeni nu ia măsuri pentru ca oamenii să poată trăi în siguranţă?
Pârâul Bâltag, care adună apele de pe versanţii dealurilor ce înconjoară Perişorul, n-a mai fost decolmatat de ani buni, fapt pentru care apele pluviale, nemaiîncăpând în albie, s-au revărsat peste curţile oamenilor. Pârâul curgea spre o vale adâncă pe lăţimea căreia s-a făcut un baraj care a format un lac de acumulare. Pentru câteva sute de kilograme de peşte, primăria nu vrea să dea drumul stăvilarelor să facă loc apei care le-a intrat oamenilor în curţi şi în beciuri. Din curtea lui Gheorghe Mădălin n-a mai rămas decât locul pe care este ridicată casa, restul a fost înghiţit de apa formată din apele revărsate ale pârâului. Cei trei copii ai familiei se uită pe fereastră în baltă, iar părinţii dorm cu rândul de frică să nu vină apa care a ajuns la doi metri de casă şi le-o ia.
Un bidon cu apă pentru unul cu vin
Margareta Vîrban este cea mai necăjită pentru că în urmă cu o săptămână era să-i moară calul care a căzut în groapa săpată lângă un viitor pod, care nu se mai vede din nămol. „Au venit cu un excavator şi au săpat în pârâu, au luat nămol de pe fund şi l-au pus pe drum. A plouat şi groapa s-a umplut cu apă, iar calul s-a dus să bea apă şi a căzut acolo. Primăria a băgat în nămol un tub de ciment ca să ne facă pod, să trecem la câmpurile pe care le muncim, dar au făcut pe dracu’! Apa a fost ieri la colţul casei mele, dar nu le pasă lor de mine, că la ei e uscat“, a spus Margareta Vîrban.
Pentru că pânza de apă freatică este la mai puţin de un metru, fântânile din zonă nu mai au apă potabilă. În capătul uliţei din Valea Seacă îşi duce zilele un om în cărucior, care nu mai are picioare. Dorin Iliescu şi-a uimit toţi vecinii prin voinţa de care dă dovadă. Îşi face curat în casă, găteşte, spală, sparge lemne, dar nu poate să se ducă la câţiva kilometri ca să ia apă bună de băut şi de gătit. „Nu le pasă lor de mine şi de oamenii ăştia amărâţi de pe uliţă. Eu pentru fiecare bidon de apă care mi se aduce plătesc un bidon de vin sau de bere, deşi am fântână la poartă. Pătulul stă să cadă din cauza apei în care plutesc pilonii. Cui să spun ce mă doare?“, a zis Dorin Iliescu.
Primăria, mai interesată de lac decât de oamenii din sat
Primăriţa Mariana Chipilin pare mult mai ocupată cu terminarea caietului de sarcini pe baza căruia va concesiona din nou lacul de acumulare decât de soarta familiilor care stau în apă şi în nămol. „Lacul de acumulare măsoară opt km şi, într-adevăr, barajul s-a făcut pe vremea CAP. A fost concesionat unui investitor cu care ne-am judecat şi din septembrie este din nou al primăriei. În caietul de sarcini pe care-l pregătim pentru concesionare vom introduce o clauză, în sensul că lacul va trebui exploatat în aşa fel încât să nu-i inunde pe acei oameni. La Vîrban, am cumpărat patru tuburi de ciment şi le-am pus în albia râului ca să facem pod de trecere către câmpuri. Într-adevăr, s-au făcut nişte gropi, dar când trebuia să facem urechile podului s-a stricat vremea. Pârâul Bâltag, Velica cum îi zic ei, va fi regularizat de Direcţia Apelor Jiu şi lucrarea a început din capul satului, din punctul Puturoasa. Când se va termina regularizarea întregii albii, probabil că pârâul nu va mai inunda nimeni“, a spus primăriţa.
Până atunci va fi cale lungă!
