O muzică bună, o companie plăcută, o operă de artă, o glumă, umorul pot fi mereu considerate resurse pentru starea de frumuseţe şi bogăţie a sufletului.
Şamanii cred că atunci când suntem trişti, deprimaţi, decepţionaţi, când nu avem chef de viaţă sau când ne simţim străini în corpurile noastre am pierdut o parte din suflet. Sufletul şi esenţa sufletului au preocupat omenirea din timpuri imemoriale. M-am referit la şamani, deoarece şamanismul a apărut acum 40.000 de ani… şi atunci avem probleme cu pierderea… „bucăţelelor din suflet“.
Le pierdem mai mult sau mai puţin conştient, printre certuri şi griji, printre maşini, dimineaţa în circulaţie, când nu ni se dă sau nu dăm prioritate, printre demisii şi divorţuri.
Uităm câte o bucăţică de suflet pe la fiecare examen pe care îl dăm… şi asta nu înseamnă că îl şi luăm. Ne mai uităm din suflet prin relaţii demult terminate şi din nefericire, ori de câte ori auzim vocea persoanei pe care o iubim agresându-ne, mai pierdem un strop din suflet… Realizaţi imensitatea sufletelor noastre, care după atâtea pierderi încă mai există? Cu siguranţă cunoaştem expresii ca „am o gaură în suflet“, „mă simt gol“, „mă simt fără viaţă“… În aceste cazuri, un şaman ar spune că avem de-a face cu o pierdere a unei părţi din suflet. Dacă am cere ajutorul lui, el ar merge în trecutul nostru să ne recupereze sufletul.
„Acum şi aici“, de dragul sufletului nostru
Aceste traume emoţionale ne consumă forţa vitală şi le putem trata, desigur, apelând la un specialist, fie că se numeşte şaman, vindecător, psihoterapeut etc… depinde de epoca în care trăim. Însă cea mai mare responsabilitate pentru ca sufletele noastre să rămână întregi o purtăm noi înşine. De aceea, este bine să devenim conştienţi că sufletul este tot ceea ce avem noi mai de preţ. De starea lui de sănătate depinde însăşi calitatea vieţii noastre.
Cunoaştem toţi cazuri de staruri care au bani şi faimă, dar sunt nefericite şi ajung să se drogheze, căutând fericirea şi sentimentul de mulţumire sufletească.
Fiecare dintre noi putem avea grijă de sufletul nostru mai bine decât am făcut-o până acum. Doar propunându-ne să fim mai atenţi. Atenţia, sentimentul de a trăi atent, în prezent, „acum şi aici“, este primul pas pe care îl putem face pentru a avea mai multă grijă de sufletele noastre.
Un şaman „modern“ îi spunea acum câtva timp, la Bucureşti, după un „tratament de recuperare a sufletului“, unei domnişoare care făcuse o depresie sentimentală şi izbucnea în plâns, fără motiv, de fiecare dată când cineva ridica uşor tonul, să fie atentă în faţa cui îşi deschide sufletul. Acest interesant tratament de recuperare a sufletului, metaforic sau nu, îl putem face fiecare dintre noi, ori de câte ori conştientizăm că suntem în pericol de a suferi.
Miracolul de a fi generoşi cu noi înşine
Mai mult decât atât, ne putem hrăni sufletul cu gesturi simple, frumoase şi delicate, care ne îmbogăţesc atât pe noi, cât şi pe cei din preajma noastră, mai ales atunci când dăruim. Am trăit personal o astfel de întâmplare, chiar săptămâna asta, când, după o zi plină, printre pacienţi, şi depresii, şi atacuri de panică, şi divorţuri am aflat despre Pitiş că a plecat. M-am simţit tristă şi mi s-a părut nedrept. Doar cu o lună în urmă, la Târgul de carte de la Romexpo, fredonam împreună cu el şi cu cei dragi mie, stând pe jos, cântecele sufletului meu…
În ziua aceea pierdeam, ca mulţi alţi români, un prieten drag… Seara a trebuit să merg undeva în centru, la un prieten, să lucrăm la un site. Mă duceam acolo, cu tristeţea mea cu tot… Am sunat la uşă şi mi-a deschis uşa, zâmbind. Am zâmbit şi eu şi parcă s-a mai dus din tristeţe. Am intrat în hol şi am auzit de la calculator ritmurile unui vals vienez, iar apoi privirea mi-a căzut pe un fir de bambus, luminat de o lumânărică. M-a luat în braţe, am închis ochii şi am descoperit din nou că lumea în care trăim este atât de frumoasă… şi viaţa însăşi este un miracol. Este nevoie de atât de puţin, doar de câteva imagini, sunete şi stări, doar de o îmbrăţişare ca să descoperim bogăţia, să ne reîntregim sufletul. Depinde de fiecare dintre noi cum alegem să trăim, singuri şi nefericiţi, sau întregi, printre prieteni, printre oameni cu sufletul frumos, în împlinire şi în armonie! A ne păstra sufletul plin, integru e o alegere personală. A aduce în sufletul nostru viaţă, bucurie şi frumuseţe înseamnă până la urmă a fi bogaţi şi generoşi cu noi înşine!
Material realizat de Gina Chiriac, psihoterapeut la Clinica Grigorie Decapolitul din Craiova, situată în incinta Liceului de Chimie, tel. 0744. 545 .352
