Românul este obişnuit să dea şpagă atunci când trebuie să-şi rezolve problemele. Sănătatea este unul dintre domeniile în care acest fenomen este des întâlnit.
Deşi cetăţeanul de rând contribuie lunar la fondul de sănătate, atunci când ajunge în spital se simte obligat să bage mâna adânc în buzunar ca să plătească încă o dată serviciile medicale primite. Percepţia este că trebuie să dai bani medicului care te operează, anestezistului, asistentei medicale şi infirmierei, altfel nu eşti băgat în seamă. Tarifele variază de la spital la spital şi de la un cadru medical la altul. Dacă eşti operat de un profesor universitar trebuie să te simţi şi să cotizezi cu cinci – opt milioane de lei vechi sau chiar mai mult, depinde de complexitatea intervenţiei. Infirmierele au cele mai mici pretenţii. Pentru câteva zeci de mii de lei, o infirmieră este dispusă să te şi spele. Iar pentru alte zeci de mii de lei îţi schimbă şi cearşaful de pe pat. Fără acest stimulent financiar, care la nevoie se poate transforma în mici atenţii sub formă de tablete de ciocolată, ţigări scumpe sau un pachet de cafea, lenjeria se schimbă o dată cu bolnavul. Sau cu patul…
Stimulente pentru cadrele medicale
Pe asistente poţi să le mituieşti cu 100.000 – 200.000 de lei, pentru ca atunci când ai nevoie de un cap de perfuzor, o injecţie sau de un medicament mai bun să fii trecut pe lista de priorităţi. Asta în cazul în care spitalul este aprovizionat cât de cât cu materiale sanitare şi medicamente. Regula este însă că fiecare bolnav trebuie să-şi cumpere medicamente şi materiale sanitare de la farmaciile din oraş dacă are pretenţii să fie şi tratat la pat. Încă din prima zi de spitalizare, medicul îţi pune în mână o listă cu medicamente, perfuzoare, soluţii perfuzabile etc. pe care trebuie să ţi le cumperi. Reţeta te poate costa 200.000 sau 1.000.000 de lei. Iar dacă vrei să fii supravegheat noaptea trebuie să contribui cu o mică parte şi la veniturile portarului, care le va permite rudelor tale să intre în spital în afara programului de vizită. În plus, rudele sunt mai folositoare decât ai crede, ele putând fi trimise să cumpere medicamente din oraş atunci când tratamentul bolnavului internat o cere.
Alte cheltuieli
Dacă ai nevoie de o transfuzie de sânge, dar nu eşti în pericol să mori pe masa de operaţie în următoarele ore eşti trecut pe o listă de aşteptare, laolaltă cu alte zeci de bolnavi în aceeaşi situaţie. Vei putea totuşi să rezolvi problema mai repede, cotizând la cine trebuie. Pentru două pungi de sânge poţi să plăteşti 500.000 de lei sau la fel de bine 3.000.000 de lei şi nu va mai trebui să aştepţi zile sau chiar săptămâni.
Nu te amăgi cu gândul că sistemul sanitar nu este corupt şi că medicii nu te vor lăsa să mori dacă nu le dai bani. Nu ştii niciodată pe mâna cui vei încăpea! Şi atunci îi vei pune pe ai tăi la alte cheltuieli. Pentru că, odată ajuns la morgă, trebuie bani pentru autopsier (ca să nu te lase cumva descompletat) şi alţi bani pentru îngrijitor, ca să pleci pe lumea cealaltă decent (curat şi îmbrăcat).
Managerii ştiu
Toate tarifele prezentate le-am putut afla într-o singură zi, în urma unui simplu periplu prin spitalele craiovene. Bolnavii şi rudele acestora vorbesc uşor despre şpăgi, atâta timp cât se află sub protecţia anonimatului.
Managerii de spitale spun că au cunoştinţă de aceste lucruri petrecute în unităţile sanitare pe care le conduc, dar că nu pot face nimic atâta timp cât bolnavii nu sesizează în scris. „Am auzit că există cadre medicale care primesc bani de la bolnavi şi trebuie să spun că am o părere foarte proastă despre ele şi să le fie ruşine. Dar nu se poate face nimic, dacă bolnavii nu depun sesizări. De doi ani sunt manager şi nu am primit în această perioadă nici măcar o plângere scrisă din partea bolnavilor“, a spus ec. Mihai Coman, managerul Spitalului Municipal „Filantropia“.
Un caz de luare de mită sau primire de foloase necuvenite intră sub incidenţa Codului Penal. Dacă poate fi probată, mita îl duce pe făptaş în spatele gratiilor. În plus, infractorul se alege şi cu sancţiuni administrative care pot merge până la desfacerea contractului de muncă. Totuşi, o astfel de infracţiune este foarte greu de dovedit.
Bolnavii, vinovaţi
Managerul Spitalului de Urgenţă Craiova, dr. Cristina Calangiu, susţine că bolnavii au şi ei de multe ori partea lor de vină: „Este o luptă cu morile de vânt. Nu a venit nimeni să se plângă până acum că i s-ar fi pretins bani. Asta pentru că sunt diverse situaţiile în care pacientul sau aparţinătorul sunt la fel de vinovaţi. Oare nu aparţinătorul este cel care oferă bani ca să poată să intre în spital sau să folosească ascensorul în afara programului?“.
Cristina Calangiu susţine că singura soluţie pentru a stopa fenomenul, în cazul în care pacienţii se vor dovedi în continuare necooperanţi, ar fi dotarea tuturor secţiilor cu camere de supraveghere ascunse. În acest sens, o sponsorizare ar fi binevenită.
„Este o luptă cu morile de vânt. Nu a venit nimeni să se plângă până acum că i s-ar fi pretins bani“.
Dr. Cristina Calangiu, managerul Spitalului de Urgenţă Craiova.
