Amza Pellea este considerat ca fiind cel mai iubit actor român de teatru şi film din toate timpurile. Dacă nu s-ar fi stins din viaţă, la numai 52 de ani, sâmbătă, 7 aprilie, Amza ar fi împlinit 76 de ani. Celebrul actor s-a născut în Băileşti (Dolj), într-o familie de ţărani olteni înstăriţi. Studiile primare şi gimnaziale le-a făcut în oraşul natal. Foşti colegi de clasă, încă în viaţă, spun că Amza era un copil educat, frumos şi foarte inteligent. Celebrul actor a absolvit cursurile Colegiului Naţional „Carol I“ din Craiova, după care, a intrat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. În 1956 a absolvit cursurile IATC, făcând parte din Promoţia de aur a teatrului românesc. Amza Pellea a debutat pe 23 decembrie pe scena Teatrului Naţional Craiova în piesa „Bunbury“ (Ce înseamnă să fii onest), de Oscar Wilde, jucând rolul lui Jack Worthing. Până în 1959, pe aceeaşi scenă, Amza a interpretat numeroase personaje din piese valoroase, precum: Tudor din Vladimiri, de Mihnea Gheorghiu; Hamlet, de William Shakespeare; O scrisoare pierdută, de Caragiale; Gâlcevile din Chioggia, de Carlo Goldoni; Fântâna turmelor, de Lope de Vega etc. Apoi, marele actor a jucat roluri celebre pe scenele teatrelor din Capitală: Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional, unde s-a impus ca unul dintre actorii cei mai dotaţi ai scenei româneşti, totodată, fiind şi profesor la IATC Bucureşti, în perioada 1974 – 1983 . Pe 4 martie 1983, Amza Pellea a revenit pe scena Teatrului Naţional Craiova, al cărui director a fost din 22 martie 1973 până pe 24 septembrie 1974.
A fost creatorul lui Nea Mărin, binecunoscutul personaj de sorginte populară, care i-a relevat atât de bine disponibilităţile pentru comedie. De asemenea, Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice (Vlădica Hariton din Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), cât şi personaje contemporane (Ailinicii din Secunda 58 de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventură de T. Mazilu), dar şi personaje din repertoriul clasic universal.
Monstrul sacru al teatrului şi filmului românesc, Amza Pellea, a murit în condiţii misterioase, (nici astăzi pe deplin cunoscute), la vârsta de numai 52 de ani. Sunt surse care afirmă că marele actor ar fi decedat din cauza cancerului pulmonar, provocat de fumat, iar altele susţin că ar fi fost ucis de Securitate deoarece, în scheciurile sale, ar fi ironizat regimul comunist.
O „radiografie“ perfectă a omului şi marelui artist Amza Pellea a fost făcută de inconfundabilul Tudor Gheorghe, în balada pe care i-a dedicat-o şi al cărei text vi-l redăm integral:
Nea Mărine, Nea Mărine
I-a fost drag pe lumea asta
Calul, puşca şi nevasta
Vinul zaibăr, noaptea scurtă
Omul bun, cu vorbă multă
Primăvara timpurie,
Vântul barba să-i mângâie.
Nea Mărine, Nea Mărine,
Mă-ntreabă Jiul de tine
Că te-aşteaptă suspinând
Din Băileşti să vii râzând,
Nea Mărine, Nea Mărine …
Şi către-nceput de iarnă
Ţi-ai întins o gheară, doamnă,
Şi l-ai luat pe drumu-ăl mare
Nici cu puşca, nici călare
Ni l-ai răstignit sub stele
Târfă neagră şi-n putere
Nea Mărine, Nea Mărine,
Ce-a avut moartea cu tine ?
Că te-a scos din rod, din viaţă
Rupe-i-s-ar coasa-n braţe
Nea Mărine, Nea Mărine …
Amza, suflet de haiduc
Se-ndulceşte frunza-n nuc
Şi de verde-amară cum îi
Lacrimile-i cad pe strune
Mi se-ncheagă glasu-n gură
Ca sângele-n tăietură.
Nea Mărine, Nea Mărine,
Mă-ntreabă Jiul de tine
Strânge-ţi ceata călătoare
Şi pe sub pământ călare
Rotunjeşte-ţi căutarea
Până simţi pe frunte marea
Munţii ţării-n pumnul drept
Şi Oltenia pe piept,
Nea Mărine, Nea Mărine …
