La implinirea a 70 de ani de viata si 45 de ani de cariera, Alexandru Pascu si-a deschis o vasta expozitie retrospectiva de pictura si grafica, sâmbata, 10 martie, in salile Muzeului de Arta din Craiova, la al carei vernisaj au participat artisti plastici si numeroase personalitati culturale din Oltenia si din tara.
Alexandru Pascu a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ioan Andreescu“ din Cluj-Napoca, promotia 1965, an in care a venit profesor de desen la Scoala nr. 2 „Traian“ din Craiova. Timp de 45 de ani a lucrat enorm, având numeroase expozitii personale, de grup si expozitii nationale. In palmaresul sau exista si o expozitie internationala, la Montpellier (Franta), in anul 1992. Acesta a facut calatorii de studii in Germania, Lituania, Cehia, Ungaria, Ucraina, Turcia, Grecia si Bulgaria. De asemenea, nu trebuie omis ca pictorul detine lucrari in colectii de stat si particulare din România, Italia, Franta, Statele Unite, Germania, Grecia, Canada, Austria etc.
De-a lungul timpului, artistul plastic a schimbat foarte multe ateliere, pe care, de altfel, le-a si pictat. Criticul de arta Florin Rogneanu, directorul Muzeului de Arta din Craiova, spune ca in seria atelierelor pe care le-a pictat, Pascu a incercat sa surprinda atmosfera unui spatiu intim in care obiectele devin „personaje“ ce ocupa un loc special in viata artistului: „Aceste tablouri sunt aidoma unui pelerinaj in care ne poarta prin casele vechi de la sfârsitul secolului XIX din Craiova, in care a trudit si zamislit, ori ca un adevarat jurnal de confesiuni“. Criticul Rogneanu, desi i-a urmarit demersul artistic pe parcursul a trei decenii, s-a aratat surprins de o serie de tablouri realizate in ultimul timp, cu totul deosebite atât ca viziune, cât si ca mod de executie: „Alexandru Pascu a prezentat o serie de experimente compozitionale, in care a abordat subiecte inedite in creatia sa, cu o mai mare libertate a gestului, etalând un nou univers al expresivitatii plastice“.
Cu toate acestea, artistul plastic Pascu, si in prezent, este un mare indragostit de natura, intr-un permanent si sincer dialog cu ea. Poate ca ar fi trebuit sa aiba si o alta atitudine, pentru simplul motiv ca existenta unui conflict al artistului cu natura nu nega existenta acesteia. Insa, cum nostalgiile nu mor niciodata, criticul Rogneanu a reusit sa-i faca un „portret“ aproape perfect: „Aparent strâns legata de motivul natural, pictura lui Alexandru Pascu este o reasezare a acestuia intr-un spatiu afectiv, pastrându-i insa toate elementele recognoscibile. Peisajele sale, fie ele rustice, montane sau citadine, presupun omul, chiar daca, in marea lor majoritate, nu il cuprind ca semn. Il simti cum coboara din pridvorul unei case vechi pentru a privi plin de curiozitate casele de pe actuala strada Imparatul Traian; parca-l vezi iesind de la restaurantul Minerva si indreptându-se agale spre casele Romanescu, trecând pe lânga impozanta cladire a Colegiului National «Carol I» sau strabatând Rascruciul Mic. Ii vezi pasii intipariti pe drumeagul de tara, ii percepi prezenta lânga cuptorul de pâine si pe pridvorul casei taranesti si parca ii intuiesti ultimul drum spre copacul desfrunzit si aproape carbonizat din tintirimul satului. Peisajele sale din zona de deal si de munte surprind «trairile» naturii prin intermediul semnului-copac ca simbol al maretiei, dar si al fragilitatii, astfel facând legatura cu trairile umane si inlaturând orice element de natura pitoresca. Aceeasi prezenta a omului o intuim si in naturile statice, acolo unde obiectele sunt investite cu valori afective, au discretia necesara, dar si bucuria care le ingemaneaza, devenind un gen de «portrete» ale universului intim.
Unul dintre elementele principale care ii individualizeaza creatia este lumina, o lumina blânda, cu inflexiuni argintii ce invaluie peisajele si obiectele cu transparente mai mari sau mai mici, in functie de «apasarea» aerului si amprenta pe care acestea si-au lasat-o in timp. Ea nu este lumina naturala perceputa de ochiul fizic, ci una privita cu ochii mintii, provenita din gândirea plastica, in sensul ratiunii ordonatoare, care aseaza acest univers nu in realitatea imediata, ci intr-o fictiune verosimila si ii transfera acesteia senzatia de viu, de trait, de autentic.
Acum, la inceputul unui nou deceniu de viata, artistul Alexandru Pascu se afla intr-o continua «stare» de neascundere a propriei fiinte, intr-un sincer dialog cu natura si cu oamenii, acolo unde a gasit resursele pentru zabavele sale de frumusete din pictura si grafica“.
