Boala cumplita i-a invatat sa pretuiasca viata. Traiesc fiecare zi ca si când ar fi ultima. O vorba buna din partea asistentei sau a vecinului de pat inseamna enorm pentru ei. Se zbat sa supravietuiasca dincolo de dispretul aratat de un sistem medical compromis.
Sistemul sanitar este dominat de dispret. Dispret fata de viata bolnavului, fata de medic, asistent, infirmiera. In spatele acestei stari de fapt sunt lucruri grave. Medici incompetenti sau indiferenti la strigatele bolnavilor, autoritati insensibile la strigatul cadrelor medicale care cer salarii decente, oameni politici care se dezbraca de orice urma de omenie, luând decizii care impiedica intr-un hatis birocratic accesul bolnavului la dreptul fundamental garantat de Constitutie.
Bolnavul are dreptul sa i se asigure gratuit medicatia in spital
La Clinica de Oncologie de la Spitalul de Urgenta Craiova, un bolnav de cancer a avut nevoie de un medicament aparent banal: hemisuccinat. Spitalul nu a putut sa-i dea acest medicament si bolnavul a trebuit sa si-l cumpere singur de la o farmacie particulara. Alti 10 lei (100.000 de lei vechi) scosi din buzunar, ca in fiecare luna, de un om bolnav care ar face orice sa mai traiasca o zi. Pe buna dreptate, rudele bolnavului au reactionat, acuzându-i pe cei care erau la indemâna: medici si asistente. Este o situatie tipica pentru ceea ce se intâmpla nu doar in Clinica de Oncologie, ci in intreg Spitalul de Urgenta, zi de zi. De doi ani este un meci permanent intre bolnavi si medici, intre medici si medici, intre asistente si medici, intre cadrele medicale si conducerea spitalului. Intr-o asemenea situatie, chiar si cei mai puternici clacheaza. Prof. dr. Florinel Badulescu nu este omul care sa se piarda usor cu firea. Seful Clinicii de Oncologie este considerat unul dintre cei mai buni specialisti din tara, competenta lui fiind recunoscuta la nivel international. Cu toate acestea, a ajuns la capatul rabdarii: „Bolnavul are dreptul prin lege la medicatie gratuita in spital. Nu vreau sa ma fac partas la nici o incalcare de lege, nu mai pot sa scriu retete bolnavilor internati. M-am saturat. Ma simt prost in fata lor. Trebuie aflat adevarul! Bolnavii stiu“.
„Mi s-a dat o zdreanta ca sa pun capul pe ea“
In Clinica de Oncologie sunt internati 67 de bolnavi in 50 de paturi. Este lesne de socotit ca o parte din ei stau câte doi intr-un pat. Acesti oameni, dintre care unii si-au pierdut speranta, stau inghesuiti in paturi ruginite, acoperite cu cearsafuri zdrentuite. Isi reazema capetele greu incercate de suferinta pe bucati de burete pe post de perne. „E a noua oara când vin aici si mi-am adus lenjerie de acasa. De fiecare data vin cu ea de acasa“, a spus Ion M. din Craiova. Vecinul lui de salon, Stan O., este un fost detinut politic. Vrea sa spuna si el câteva vorbe, poate acum o sa-l auda cine trebuie: „Când am vrut sa pun capul pe perna, aici era o zdreanta. Le-am spus asistentelor sa-mi schimbe lenjeria si ele au ridicat din umeri. Daca mie, care am platit 40 de ani la Sanatate, si am indurat multe in regimul comunist, mi se da o zdreanta ca sa pun capul pe ea, atunci ce speranta mai pot sa am? Am apucat sa vad revolutia, ca sa ajung sa traiesc mai rau decât pe vremea comunismului“.
Mici reparatii facute de bolnavi
„Exista medicamente banale, ca algocalminul, pe care nu le au la spital. Problema nu este de acum. De luni de zile cheltuim bani din buzunar, cam 10 – 20 de lei pe luna, pentru medicamente. Citostatice primim la spital, insa celelalte medicamente necesare pentru tratarea altor boli de care suferim trebuie sa ni le cumparam. Ultima oara am dat 320.000 de lei pe Zofran Flexurile, perfuzoarele sau solutiile pentru perfuzii trebuie, de asemenea, sa ni le cumparam din oras. Ce sa cumpar mai intâi din pensia de trei milioane de lei?“, a spus Elena F., aratând o plasuta cu medicamente cumparate de la o farmacie din oras.
Ca toti bolnavii de cancer, Florea P. sta cinci zile pe luna intr-un salon de la Oncologie pentru tratamentul cu citostatice. A cerut intr-o zi un instalator sa repare vasul de WC care tot picura. Muncitorul a venit si, plin de sictir, s-a uitat la vas, a dat din umeri si a plecat spunând ca n-are ce sa-i faca. Pâna la urma, Florea s-a apucat el sa faca micile reparatii: „Am reparat sita de tântari, bazinul si am batut un cui in tocul usii ca sa poata fi inchisa cu clanta“.
Cinci ore pe la usi pentru internare
Ca sa ajunga pe patul de spital, bolnavul de cancer trece printr-un adevarat calvar, luna de luna. In policlinica Spitalului de Urgenta exista un singur cabinet de oncologie prin care trebuie sa treaca toti bolnavii inainte de a fi internati. „Toata activitatea din spital si policlinica este sustinuta de patru medici, doi cu norma intreaga si doi cu jumatate de norma, care vad 130 de bolnavi pe zi, 60 in sectie si 70 in policlinica. Asta inseamna ca fiecare medic vede aproximativ 40 de bolnavi intr-o zi, in loc de maximum 28, cum prevad normativele“, a spus prof. Badulescu.
Din acest motiv, bolnavii sunt tinuti ore intregi pe la usa cabinetului din policlinica de medicii surmenati. Dupa care trebuie sa mearga la biroul de internari, insa nu mai târziu de ziua in care sunt programati. Daca sunt programati pentru internare lunea sau martea, mai stau si la biroul de internari câteva ore, la coada, asa cum a patit M. Ion: „Luni, am stat o ora la cabinet. Si dupa aceea inca patru ore la biroul de internare, pentru ca acolo sunt niste doamne in vârsta care nu prea stiu sa utilizeze calculatorul si dureaza foarte mult pâna când iti fac fisa pentru internare. Abia la ora 13.00 am ajuns in sectie. In fiecare luna ne patimim asa. De ce trebuie sa fie atâta birocratie? Daca noi trebuie oricum sa venim in fiecare luna pentru tratament, de ce trebuie sa ni se faca de fiecare data internarea?“
Bolnavii asteapta solutii
Dupa atâta analiza lucida, vine si opinia conducerii spitalului. Managerul Cristina Calangiu neaga ca ar fi probleme. Ca sa nu riste o confruntare directa cu bolnavii, pâna la urma gaseste un vinovat, desi probleme nu sunt doar la Oncologie (vezi debandada din policlinica si de la biroul de internari), iar bolnavii, indiferent de sectia in care sunt internati, trebuie sa-si cumpere medicamente. „Bolnavii isi cumpara medicamente pentru ca farmacia de la Oncologie nu se aprovizioneaza cum trebuie de la farmacia spitalului unde se gasesc toate medicamentele necesare“, a spus dr. Cristina Calangiu.
Si totusi, bolnavii de cancer asteapta raspunsuri de bun-simt la intrebarile lor. Poate cineva ii va auzi, chiar daca pentru unii va fi poate prea târziu.
